Abordările coloristice ale lui Erick Bustamante sunt din cele mai diverse, dar subiectul preferat este natura, în special păsările. Relaţia cu micuțele colibri este declarată ca fiind una specială – este subiectul preferat. Totuşi, artistul explorează şi domeniul reprezentărilor antropomorfe, ilustrând natura în chipul unei femei. Cum vede Erick natura personificată? Trebuie doar să-i privim tablourile şi să simţim bucuria întâlnirii cu delicateţea formelor adolescentine, cu pătrunderea în terenul dragostei incipiente, a virginităţii. Natura este tânără şi este verde, ca un început de viaţă precum e primăvara, sau vigoarea unei maturităţi în plină expansiune cum s-ar putea descrie anotimpul estival.
Indiferent cum le-am privi din perspectivă sezonieră, totuşi figurile au ochii trişti. De multe ori lacrimile nu se mai ascund. Chiar dacă sunt împodobite, radiind eleganţă, există o umbră de dezamăgire care se proiectează din adâncimea pânzei prin irişi. E deziluzia unei aşteptări? E emoţia unei despărţiri? Sau dezamăgirea imprimată de imaginea unui tablou de dincoace de tablou? Sunt întrebări pe care Erick Bustamante le proiectează prin expresivitatea imprimată în portret. Dacă e vorba de o dragoste pierdută privind dintr-o perspectivă umană sau dacă e vorba de dezamăgirea imprimată de o umanitate decadentă, privind dintr-o perspectivă telurică (gândind la personificarea Naturii) nu putem decât să speculăm, ambele ipoteze fiind plauzibile şi sustenabile. În orice caz, tocmai această dublă proiecţie meditativă este o cheie de contemplare ce conferă tablourilor cu reprezentare antropomorfă o formulă inedită, distinctă faţă de abordările lui Artush Voskanyan, Beverly Dolittle, Jim Warren sau Brian Kirhagis.
Erick Bustamante se declară ca fiind autodidact în arta plastică, profesând de peste trei decenii în domeniu. Lucrează aşa cum simte şi îi sfătuieşte pe cei ce vor să exploreze arta de a picta „să-și urmeze inima și să-și păstreze sufletul curat căci așa va fi şi pictura lor, pentru că arta plastică este o meserie pe cât de nobilă, pe atât de grea”[1].
În orice caz, nota dominantă a lucrărilor acestui artist este inocenţa, bucuria de a se regăsi în fiecare mângâiere de penel, lumina radiată din pânze. Peste toate acestea, latura meditativă are rolul de a aduce bucuria contemplării pentru căutătorii de înţelesuri, aşa cum cred eu că invită cu precădere arta de reprezentarea duoscopică. Erick Bustamante este un asemenea atlet al încifrării înţelesurilor în imagini cu dublă viziune.
Gabriel Todică
[1] https://elciudadanogt.net/conociendo-al-autodidacta-pintor-el-chapin-de-colores/
