ARTA ALTFEL (49): Gunoi şi iluzie (Essilfie Banton)

Nu ştiu dacă imaginile postate pe internet de către Essilfie Banton sunt realizate cu un software de inteligenţă artificială sau manual. Reuşita în ceea ce priveşte juxtapunerea de obiecte este atât de impresionantă încât mi-e foarte greu să cred că un modul IA ar putea realiza aşa ceva. Iar dacă totuşi s-a folosit un instrument software în acest scop, nu pot să nu constat că el necesită o antrenare destul de laborioasă pentru a convinge un mecanism automat, fie el şi bine înzestrat, să realizeze asemenea proiecte. Poate că e mai bine să nu aflăm niciodată şi să apreciem rezultatul, indiferent de uneltele folosite în construirea lui.

Essilfie Banton[1] este artistul din spatele logo-ului „Trash4Art”. Are un crez: reciclarea deşeurilor poate deveni artă. Tablourile sale folosesc obiecte recuperate din gunoi. Artistul consideră că „natura însăşi este exemplul perfect al realizării reciclării, ploaia cade, soarele evaporă excesul de umiditate redându-l atmosferei, iar prin moartea lor, organismele vii îmbogăţesc solul cu nutrienţii necesari naşterii unei noi vieţi”. Essilfie Banton consideră că toţi oamenii au un rol important în acest ciclu, iar Trash4Art nu este decât un mecanism prin care măestria artistică poate readuce la viaţă o parte din obiectele extrase din coşul de gunoi.

Urmărind expozeurile sale, cred că arta promovată de Essilfie Banton se realizează pe două paliere. Unul este cel al tablourilor realizat prin refolosirea obiectelor, în special cele din plastic. Am putea asemui această tehnică cu cea a instalaţiilor sau poate a colajului. Un alt domeniu pe care Essilfie Banton cred că excelează este cel al iluziilor reuşind să realizeze prin juxtapunerea obiectelor şi jocul de umbre, imagini de un puternic impact vizual. Acest palier artistic abordat mă face să ezit în ceea ce priveşte contribuţia exclusiv umană a creaţiilor, dar cred că e mai bine să nu ştim niciodată care au fost tehnicile de realizare a lor. Nota de mister este ea însăşi o provocare.

În arta iluziilor, Essilfie Banton îşi alege subiecte diverse. Printre portrete[2] se regăsesc şi personalităţi, dar de cele mai multe ori prieteni. Rezultatele sunt impresionante, artistul parcă se joacă. Efectul este uimitor iar personajele sau obiectele din detaliu par a fi reale, realizare prin captură fotografică. Chiar dacă e aşa, nu putem să nu remarcăm că artistul stăpâneşte bine şi această tehnică. Cum reuşeşte? Ţine de secretul său profesional. Sau poate că însăşi practica utilizării reciclării în artă reprezintă un suport solid pentru a-şi construi o percepţie rafinată asupra detaliilor, a utilizării culorilor prin adiacenţă cromatică impusă de gama obiectelor găsite. Cred că cele două paliere artistice abordate de Essilfie Banton nu se exclud, ci se completează, formând excelenţa unui maestru al artei plastice universale.