Romanul „Magda” (Ed. Lyceum) de Ana Onică prezintă parcursul dramatic al personalului principal, născut într-o perioadă extrem de tulbure pentru românii din Basarabia. În plin stalinism, Magda rămâne orfană, la vârstă fragedă, la început de adolescenţă. Martoră a unei agresiuni asupra tatălui său, apoi la dezonorarea mamei sale care în cele din urmă duce la dispariţia lor fizică, este ajutată să fie internată într-un orfelinat unde viaţa ei devine şi mai aspră. Evadează, dar destinul îi oferă alte surprize deloc plăcute. Totuşi răzbeşte prin viaţă – o viaţă plină de nelinişte, urmărită fiind de cei care i-au adus decesul părinţilor săi – ajungând în cele din urmă să se împlinească printr-o dragoste curată. Romanul este plin de dramatism, de întoarceri de destin, de ridicări şi căderi, de dragoste şi ură, de neprevăzut. Timpurile tulburi de după război au adus multe patimi în Basarabia ocupată de sovietici. Mulţi au căutat să se adapteze noului regim, alţii au luat drumul pribegiei. Printre rânduri ni se transmit informaţii ce altă dată nu puteau fi spuse nici măcar în şoaptă. Este un roman captivant, autoarea basarabeană fiind direct conectată la vremurile tulburi pe care le-au trăit românii din partea stângă a Prutului. E posibil să fie povestea unui personaj real, dar chiar dacă nu-i aşa dramatismul unei epoci este descris magistral în parcursul epic. În definitiv este o sumă de destine, oricare din ele putând fi acceptat cu o prezumţie uriaşă de a fi extrase din realitate.
*
Romanul „Suflete pereche” (Ed. Iter Quos) al scriitoarei basarabene Ana Onică este o interesantă poveste de dragoste. Personajele principale încep a se cunoaşte încă din copilărie, dragostea colegială transformându-se treptat într-una mult mai intensă. Nu e vorba de erotism ci împlinirea prin celălalt. Adolescenţii simt că sunt destinaţi să fie împreună, dar condiţiile materiale date de nivelele sociale diferite ale familiilor impun disjuncţie. Firul epic descrie lupta îndrăgostiţilor pentru a se regăsi. Dramatismul este presărat cu întoarceri, cu pierderi, cu regăsiri, cu decăderi şi urcuşuri, cu drame adânci care călesc caracterele celor doi. Deznodământul nu este precum cel al Julietei şi al lui Romeo, dar romanul oferă suficiente momente de implicare emoţională demnă de un film de calitate asemenea tragediei Sheakesperiene.
*
Romanul „A de la ultima literă Z”(Ed. Hoffman) al scriitoarei Serenella Pădurariu pare a fi jurnalul unui ziarist de investigaţii. Firul epic se întinde în jurul unei răscolitoare căutări a unei reţete miraculoare, concepută de un templier medieval pentru obţinerea unui Elixir ale cărui proprietăţi aduc vindecare atât în plan fizic cât şi în cel spiritual. Concepute ca şi nişte scrisori, capitolele romanului poartă ca titlu literele alfabetului şi corespund cu iniţiala din numele plantei care-l defineşte. Pentru că reţeta magică se bazează pe extract dinierburi adunate de pe tot Globul, florile sunt obiectul căutării, dar şi motivaţie pentru întrebări retorice. Fiecare capitol reprezintă un răspuns la întrebarea de debut,în numele unei flori. Cititorul este plimbat în mai multe planuri – existenţiale şi temporale -, personajul principal, având abilitate de detectiv, descoperă piesele lipsă din puzzle-ul ce înseamnă reţeta medievală, transmisă încifrat generaţiilor următoare. În alt plan se desfăşoară confesiunea personajului principal faţă de persoana iubită, în fapt adevăratul Elixir al vieţii. Dacă privim romanul printr-o prismă filosofică, avem suficiente motive să-i descoperim mesajele revelatorii, existenţiale,întrebările şi răspunsurile se conjugă pentru a oferi locul altora. Dacă-l privim din prisma unui roman de investigaţie, suspansul este omniprezent oferind teren fertil altui set de întrebări şi răspunsuri, asemenea unui roman de Agatha Christie. Cert este că maniera unică în care este scris romanul oferă un orizont neaşteptat de exprimări de natură literară cu care Serenella Pădurariu surprinde cititorul.
*
Romanul „Oraşul cerului”(Ed. Heyday Books) de Lucian Muşet este o incursiune în căutarea sinelui. Pesonajul principal se trezeşte într-o clinică de dezalcoolizare, într-o stare deplorabilă, fără prea multe repere de care s-ar fi putut „agăţa” pentru a se simţi confortabil. Datorită unei experienţe apriori reuşeşte să-şi înţeleagă decăderea raportându-se la cei din jurul său, fie pacienţi, fie cadre medicale. În definitiv, fiecare dintre noi ascunde câte o tragedie care poate fi un motiv suficient de bun pentru a se îneca în alcool, doar că nu toţi oamenii recurg la acest gest. Este un prag al prăbuşirii ce poate fi evitat însă el devine o chestiune de conştiinţă, de determinare, de raportare la sine. Romanul este scris la persoana întâi, autorul identificându-se cu personajul principal, iar prin ticluirea firului epic regăsirea de sine este un drum iniţiatic ce-l face să-şi recunoască conexiunea cu divinitatea, călătoria neaşteptată de pe Muntele Athos fiindu-i definitorie, deschizându-i accesul către un alt nivel de iniţiere. Dacă perioada de internare în clinică ar putea fi asociată cu parcursul Veronikăi din romanul lui Paolo Coelho („Veronioka vrea să moară”), în care personajul principal este obligat să-şi reconsidere fiecare clipă pe care o are de trăit în sensul valorificării ei la maximum, călătoria din muntele mănăstirilor ar putea fi parcursul revelator al personajului principal din „Alchimistul” al acluiaşi autor, un parcurs spre înţelepciunea gnostică, intuiţia fiind un atu important înspre parcurgerea acestui nivel de cunoaştere, probabil insuficient de accesibilă încă, privind prin prisma personajelor care, spre finalul romanului, îl invită la un alt parcurs iniţiatic, cel al parcurgerii drumului spre Santiago, drum pe care Paolo Coelho îl parcurge în romanul cu acelaşi nume, „Drumul spre Santiago”. Dacă „Oraşul cerului” se va continua cu alte experienţe gnostice, rămâne la aprecierea autorului, lăsând totuşi un orizont de aşteptare pentru cititor. Romanul este captivant, cu inflexiuni filosofice şi de cunoaştere gnostică dincolo de parcursul epic. Observaţiile personajului principal sunt mostre de înţelepciune care oferă percepţii diferite asupra lumii. Sunt revelaţii aşa cum am avut plăcerea să le descopăr şi în romanele lui Paolo Coelho (nu este gratuită această asociere!), dar şi o metamorfoză de tip iniţiatic, apropiată de cea a lui Laur din romanul cu acelaşi nume a lui Evgheni Vodolazkin.
*
Placheta „Hamlet la supermarket” (Ed. Hoffman) a Serenellei Pădurariu este o colecţie de proze scurte şi fragmente de roman. Fiecare capitol este o mostră de experimentări literare de mare rafinament ce dovedesc abilitatea deosebită a autoarei de a se transpune în pielea personajelor, dar şi în abordări diferite ale discursului literar. Nota dominantă este marcată de romantism, de un lirism epic prin care autoarea se face remarcată, dar şi secvenţe literare de profund dramatism, orientat doar pe expunere epică. Probabil că fiecare capitol din această plachetă este parte din câte un roman încă neterminat. Din păcate nu vom şti niciodată care le-a fost adevărata destinaţie. Probabil că dacă destinul i-ar fi permis, Serenella ne-ar fi lămurit pe deplin. Acum trebuie să ne mulţumim să gustăm doar aceste frânturi…
GABRIEL TODICĂ
Gabriel Todică
