Romanul „Lazăr – preţul unui crez” (Ed. NeXT book) al d-lui Ion Ciucur este o radiografie a vremurilor instalării comunismului în România. Personajul principal este un contestatar care a căutat să oprească instalarea tăvălugului rusesc de după război. De aceea a devenit un ilegalist, unul dinre cei care s-au refugiat în munţi pentru a opune rezistenţă. Regimul instalat la putere i-a numit „bandiţi” inducând ideea existenţei unor fapte reprobabile încercând astfel să-i discrediteze la nivel mediatic. Totuşi ei au fost cei care au reuşit să zădărnicească cât de cât, prin acţiunile lor, jefuirea României de către Stalin. Foametea de după război a fost programată, intenţionată, realizată cu bună ştiinţă de către dictatorul de la Moscova. O găsim ca şi mărturisire în cărţile scriitoarei basarabene Ana Onică (romanul Magda). Partizanii români au sabotat permanent transportul de mărfuri, în special cereale, către U.R.S.S. ceea ce i-a făcut indezirabili. Romanul lui Ion Ciucur descrie aventurile unor asemenea patrioţi (astăzi putem să-i numim aşa!), cu situaţiile limită în care au fost împinşi, cu reuşite şi eşecuri, cu sprijin şi trădări, toate descrise intr-un fir narativ ce captează atenţia. Există şi un denodământ – romanul descrie şi o poveste de dragoste – pe care cititorul trebuie să-l descopere.
*
Prin romanul „Vocile nopţii” (Ed. Rao), Augustin Buzura descrie într-un mod foarte sugestiv viaţa oamenilor din perioada instalării socialismului în România. Acţiunea este purtată pe mai multe paliere, cu infuzie de stări psihoemoţionale intense, personajele trăind propriile drame într-un context dificil. Autorul pătrunde adânc în intimitatea proletariatului. Viaţa lui fericită clamată de autorităţi este mereu în contrast cu realitatea. Se fac compromisuri, fie la nivelul muncitorimii, fie la nivelul nomenclaturii. Prin epopeea personajului principal avem privilegiul de a face cunoştinţa cu toate aceste tragedii. Ele se consumă pe fiecare nivel social.Drama ţărănimii este radiografiată prin prisma părinţilor personajului principal. Viaţa de salariat se conjugă cu regulile de supravieţuire şi convieţuire într-un cămin muncitoresc. Perceperea degradării morale a elitei esterelevată, fie prin experienţa dată de participarea ca gonaci la o vânătoare organizată pentru nomenclatură, fie prin observarea stilului de viaţă privat ca şi chiriaş într-o locuinţă a unui astfel de catăţean. Disoluţia reperelor morale se remarcă pe toate palierele societăţii încât infuzia de scene parapsihologice are rol de condiment în realizarea dramatismului.
*
Romanul „Armeanca” (Ed. Accent Print) al dlui. Constantin Târziu are puternice accente istorice. Nici nu se putea altfel având în vedere pregătirea sa profesională. Acurateţea detaliilor istorice sunt elocvente. Totuşi romanul are un fir epic bine ticluit şi gravitează în jurul biografiei Emmei Krismanik, născută într-o familie de burghezi, tatăl fiind armean, mama descendentă a revoluţionarului paşoptist C.A. Rosetti. Instalarea socialismului face să-şi piardă părinţii şi averea. Norocul face ca în momentul descinderii securităţii să nu fie acasă. Devine orfană dar este adoptată de familia Dobre a cărei fiincă, Nora este colegă de bancă şi foarte bună prietenă. Originea „sănătoasă” a părinţilor adoptivi face ca Securitatea s-o piardă din vedere şi astfel să poată să-şi efectueze studiile, ajungând în cele din urmă un foarte bun diplomat. Romanul este presărat cu multe detalii istorice ceea ce ne duce cu gândul că îşi depăşeşte condiţia de ficţiune.Urmăreşte destinul unei femei puternice care a răzbit prin inteligenţă, tenacitate şi eleganţă. Există şi un denodământ pe care autorul îl asociază cu schimbarea politică dată de evenimentele din anul 1989, dar pe care îl las în grija cititorului.
*
„Magul de la Kremlin” (Ed. Humanitas) de Giuliano da Empoli este un roman premiat în anul 2022 cu „Marele Premiu pentru Roman” al Academiei Franceze şi „Premiul Honoré de Balzac”. Este vorba „de o adevărată poveste rusească”. Naraţiunea este construită în jurul relatărilor fostului consilier al Ţarului, Vadim Baranov care este dispus să se confeseze unui ziarist francez, venit special în Rusia în acest scop. Aşadar, sub pretextul unui interviu, este prezentată o radiografie a vieţii politice din Federaţia Rusă pe palierul de timp de după colapsul comunist pornit de Mihail Gorbaciov şi continuat de Boris Elţân, şi reconstrucţia ţării prin intrarea în scena politică a lui Vladimir Putin. Calitatea de politolog a autorului este pe deplin probată prin radiografierea pertinentă a situaţiei şi a evenimentelor politice de după căderea Uniunii Sovietice. Evenimente mediatice de mare impact emoţional, ce au fost adevărate pietre de hotar în destinul Rusiei, sunt explicate voalat dar şi în mod tranşant de către autor prin prisma personajului Vadim Baranov. Este un roman atractiv în care sunt abil amestecate detaliile istorice cu cele ale ficţiunii. Printre rânduri ne sunt spune nişte adevăruri sau supoziţii ce nu ar fi putut fi asumate public în nici un discurs politic. E o lume a serviciilor secrete, a faptelor care se măsoară prin pragmatism şi politică machiavelică. E vorba de supravieţuire şi de (re)aşezarea unei naţiuni în zona elitistă pe care şi-o revendică. Firul epic se opreşte în perioada mascaradei pandemice 2020, dar sunt convins că autorul îşi menţine atenţia pe evenimentele dictate de politica de la Kremlin, posibile surse de inspiraţie pentru un nou roman, pentru că Rusia – nu-i aşa? – are încă multe de spus.
