Concepută ca o lucrare de autor unic, aşa cum a fost editată în anul 2020, cu subtitlul „sfaturi de la un poliţist bătrân”, în ediţia revizuită din 2025 volumul include sfaturi de la doi poliţişti bătrâni, autorul gen. de brig. (rtg.) Ion CIUCUR alegând soluţia coautoratului construind o echipă alături de chestorul de poliție Dumitru BÎLTAG. E mai mult decât o legătură simbolică datorată expertizei celor doi. E împlinirea unui arc peste timp, dl. Dumitru Bîltag fiind la comanda unei instituţii care în vremurile tulburi ale schimbării de macaz din anul 1989 le administra dl. Ion Ciucur. Timpurile s-au schimbat, aria infracţională s-a diversificat, dar rămân fundamentele solide ale unei metode de lucru care s-a dovedit că a dat rezultate. Ele pot fi preluate şi adaptate noilor situaţii, iar sfaturile celor doi „bătrâni” sunt de fapt sfaturile datorate expertizei lor câştigată în ani de experienţă profesională. Ele se împletesc cu sfaturile de viaţă pe care numai o persoană cu o viaţă trăită intens şi frumos poate să o exprime. „Poliţiştii bâtrâni” nu sunt neapărat bătrâni. Tentaţia este în a privi spre vârsta autorilor, dar aici „bâtrân” înseamnă „înţelept”. Căci nu degeaba se spune: „Cine nu are bătrâni, să şi-i cumpere!” sensul adânc al acestor vorbe este înţelepciune care nu se poate obţine decât prin completarea inteligenţei native, a cunoaşterii obţinute prin educaţie şi lecţiile vieţii. Este de la sine înţeles că vârsta senectuţii înmagazinează multe asemenea „lecţii” şi atunci înţelepciunea bătrânilor este mai mult decât poate exprima noţiunea de inteligenţă, pentru că un înţelept are principala calitate că se detaşează de ego. El poate oferi înţelepciune fără să primească recompensă materială. Ea vine doar din spaţiul spiritual şi numai cine experimentează asemenea trăiri poate inţelege pe deplin satisfacţia unui „bătrân” de a dărui din experienţa sa celor ce vor să o primească. Da, cei ce primesc înţelepciune trebuie să „aibă urechi de auzit”ca să poată primi învăţătura, aşa cum preciza Mântuitorul, conform Evangheliei, la începutul fiecărei pilde.
Cartea este, aşadar, un dialog cu aspirantul la titlul de „politist perfect”, în persoana cititorului. Nu trebuie să fii neapărat poliţist ca să parcurgi acest volum.Ci trebuie să fii unul dintre cei care îşi doreşte dreptatea, binele aproapelui, acel OM care este în deplină armonie cu Dumnezeu, pentru că rostul poliţistului este să apere legea, care chiar dacă e făcută de om, nu suprascrie Legea făcută de Fiul Omului, de Dumnezeu. Această latură subtilă a întregii naraţiuni se devăluie în fiecare dintre capitolele ulterioare pledoariei de început vis-a-vis de falsa dihotomie dintre „om” şi „poliţist”. Sunt sfaturi ţintite, ca de manual, dar ele sunt explicate prin forţa exemplului. Exemplificarea are şi rolul de a justifica sfatul, dar mai mult decât atât, invită cititorul la o lectură captivantă, fiecare lecţie fiind de fapt o proză scurtă cu specific poliţienesc.
*
„Dincolo de aparenţe” îl are ca autor pe fălticeneanul Costica VARGANICI. Este un roman care ne introduce într-o lume a serviciilor secrete pornind de la formarea luptătorului încă din fragedă tinereţe, fiind depozitarul unor evenimente care i-au marcat destinul. Alegerea ulterioară de a se înrola în structurile militare a venit într-un context complex în care s-au conjugat consecinţele unei drame personale cu cele ale unei configurări structurale personale care au creat personajul potrivit pentru misiunile impuse de sistemul militar. Romanul este structurat pe două părţi corespunzând celor două emisfere ale aceluiaşi intreg, aflate într-o aparentă contradicţie, poate chiar de poli opuşi.
Cele două emisfere sunt etichetate cu numele a două flori: nu-mă-uita şi floare-de-colţ, semnificaţia lor fiind explicată prin desfăşurarea naraţiunii. Iubirea este văzută prin prisma simbolisticii explicate subtil prin titulatura aleasă. Inocenţa, iubirea pură, adolescentină din primul capitol se contrapune cu iubirea ca artă a seducţiei descrisă în partea finală. E o parcurgere de stadii de la storge şi philia către eros şi psyche ca, în final, să se descopere iubirea supremă (agape), ca deznodământ.
*
„Orchestra PI” este prezentată ca o carte de poezie. Tipărit la Editura „Junimea”, 2023, volumul îl are ca autor pe fălticeneanul Călin DĂNILĂ, care a fost câştigătorul Festivalului Naţional de Poezie „Costache Conachi”, ediţia a XXX-a, Tecuci, 2022. La o primă privire, superficială, tentaţia este de a considera textul mai apropiat de proză, mai ales că forma de prezentare este una specifică, însă la o lecturare mai atentă cititorul poate descoperi o cavalcadă de metafore, figuri de stil, artificii literare care „condimentează” naraţiunea astfel încât ea nu poate fi păstrată într-o catalogare specifică prozei. Textul prezintă o succesiune multiplă de înnobilări încât apropierea – până la identitate – cu poezia în vers alb devine incontestabilă. Poate că si pentru că textele din această carte au o identitate incertă volumul este lipsit de o introducere sau o prefaţă, însă el este prezentat condensat pe coperta IV de către Şerban AXINTE. Într-adevăr, volumul nu are nevoie de prea multă reclamă, ci doar trebuie citit, înţeles şi acceptat ca o colecţie de texte aflate la confluenţa dintre proză şi poezie, însă, personal cred că, după lecturare, cititorul îşi va exprima părerile la superlativ.
