„Amintiri – sfinte comori” (Chişinău, 2021) de Marcela Şeptilici este o colecţie de comori aduse prin gând. Este o incursiune în lumea copilăriei – e lumea în care am simţit fiecare mugurii vieţii – în care ocrotirea părintescă, relaţiile interumane se consumau la parametrii inocenţei. Trăirile acestea sunt invocate şi de Iisus pentru a explica misterul vieţii. Marcela Şeptilici aduce în prezent o lume idilică pentru a împărtăşi lumii frumuseţea inocenţei, a armoniei. Sunt experienţe pline de soare pentru că a ales Lumina ca şi călăuză în viaţă. Ea i-a fost insuflată de familie, de anturaj, de natură, de viaţa simplă a satului basarabean, dar care punea mult mai mult preţ pe bucuria simplităţii. Descoperirile modernităţii erau uluitoare pentru un copil aflat la vărsta preşcolarilor, doar că feerirea naturii şi-a păstrat întâietatea în memoriile sale. O copilărie frumoasă ce trebuia împărtăşită. Şi bine a făcut! Lectura cărţii este ideală pentru un refugiu în feeric, în idilic, în ruperea de cotidian şi în a înţelege că bucuria se simte pe deplin prin consumarea cu intensitate a simplităţii. Trăim tragedii pentru că visăm la posesia unor lucruri imposibile şi nu înţelegem că sunt mult mai multe motive să te simţi fericit dacă te bucuri de ceea ce ai, de aproapele tău. Este o lectură care se adresează celor care încă nu au renunţat să se considere copii, indiferent de vârstă.
*
„Catrene şi caricaturi pentru oameni şi figuri” (Ed. SMArt, Gura Humorului, 2023) de Constantin Bulboacă înglobează o sumă însemnată de catrene în care autorul critică sau ironizează diverse situaţii, precum şi diverse personaje publice. Ele sunt presărate cu piper şi alte câteva condimente literare pentru a descreţi frunţile. Cartea este însoţită de grafica artistului vizual Radu Bercea astfel încât se poate spune fără teama de a greşi că volumul are în fapt doi autori. Dar cum Păstorel enunţa pe bună dreptate celor care vor să încerce odiseea scrierii unei epigrame („Le amintesc un mic refren / De care-i rog să țină seamă: / De-i epigrama un catren, / Nu tot catrenu-i epigramă.”) cum că epigrama este un gen literar mult mai pretenţios decât „un strănut literar” aşa cum a fost catalogată ea de către unii corifei ai literaturii, rămâne la aprecierea cititorului dacă catrenele lui Constantin Bulboacă pot atinge pretenţia de a fi catalogate epigrame.
*
„Unde-i tinereţea mea?” (Ed. Accent Print, 2014) de Mircea Aanei este un roman plin de dramatism, povestea unei vieţi trăite intens, cu pasiuni şi secrete ce se relevă şi se ascund… Este un roman inspirat din realitate, de vremurile tulburi a lumii postdecembriste, cu rădăcini în trecutul socialist, ca o punte între două lumi în care valorile se răstoarnă, puntea de legătură fiind umanitatea. Cum poate fi ea dezvăluită şi cum se arată, dacă se arată? Este una din enigmele ce trebuiesc căutate printre filele cărţii. Un destin similar, ca o prelungire a acestui volum, descoperim şi în „Ultima scrisoare” (Ed. Accent Print, 2020) al aeluiaşi autor. Este vorba de dramatism, de dragoste, de răsturnări de destine care îşi au rădăcini în realitate, povestite cu talentul unui scriitor de marcă. Cărţile pot fi privite ca naraţiuni independente, dar se şi pot conecta. Lectura are forţa de a te absorbi în firul evenimentelor astfel încât este greu de lăsat din mână.
