Vestea morții Părintelui Gheorghe Loghinoaia a fost primită cu durere de obștea Mănăstirii Bogdănești.
Ctitor al așezământului, părintele și-a legat numele de o lucrare care a depășit zidurile mănăstirii.
De-a lungul a aproape trei decenii, Bogdăneștiul a devenit loc de rugăciune, dar și loc de sprijin pentru sute de oameni aflați în situații dificile.
Bătrâni, bolnavi, oameni singuri și persoane cu dizabilități au găsit aici o familie. Au fost primiți nu ca niște poveri, ci ca oameni care aveau nevoie de ajutor și de dragoste.
Pentru cei din mănăstire, aceasta este moștenirea cea mai importantă lăsată de Părintele Gheorghe.
Nu doar clădirile ridicate cu trudă, ci oamenii care au putut trăi mai bine între zidurile construite prin osteneala sa.
Viața Părintelui Gheorghe a stat sub semnul unei idei simple, dar greu de pus în practică: credința trebuie însoțită de faptă.
De aceea, la Bogdănești, biserica și lucrarea socială au crescut împreună.
Acum, cei care i-au fost aproape se roagă pentru sufletul său și cer ca lucrarea începută de el să nu se oprească odată cu plecarea sa.
„Să-i răsplătească osteneala, dragostea și fiecare faptă de milostenie săvârșită în taină sau la vedere”, este rugăciunea transmisă de obștea mănăstirii.
Părintele Gheorghe Loghinoaia a plecat, dar locul pe care l-a zidit și oamenii pe care i-a ocrotit rămân.
„Hristos să-l odihnească împreună cu drepții pe Gheorghe preotul, fratele nostru!”
IOAN POPESCU
