La hotarul dintre toamnă și iarnă, în ajunul sărbătorii celor doi sfinți păzitori ai sufletelor de la naștere până la trecerea în neființă, Colegiul Național „Nicu Gane” Falticeni a sărbătorit împlinirea celor 155 de ani de existență.
Alături de elevi, profesori și iubitori de frumos, invitații parteneri în proiecte educaționale, reprezentând colegii importante din județ dar și reprezentanții din sfera politicului, au oferit diplome onorifice instituției sărbătorite pentru rezultate deosebite în educație, dar și pentru permanența ca punct de referință în dezvoltarea culturii naționale prin pesonalitățile, nu puține, care și-au început drumul în acest spațiu.
Organizate de directorul colegiului, prof. dr. Codrin Bența, manifestările culturale s-au desfășurat variat și au acoperit o paletă largă de interes, de la activități susținute de elevi alături de profesorii coordonatori, la expoziții de pictură însoțite de sunetul viorilor și de poezie, nu în ultimul rând prezentări de carte și destine care s-au intersectat în definirea lor culturală cu entitatea colegiului.
În sala Amfiteatrului, un moment cheie al evenimentelor s-a petrecut cu modestie și eleganță sub privirile elevilor veniți într-un număr mare dar și ale celorlați invitați ce au avut prilejul să cunoască mai mult din personalitatea omului de cultură Eugen Dimitriu, fost elev al instituției, un adevărat „boier al condeiului”, cum frumos l-a numit dna. Alis Niculică, șef serviciu la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, Suceava. Cu minuțiozitate și determinare a adunat și a reconstituit memoriile dumnealui în trei cărți valoroase: „Țara de după gratii”, „Sub cerul Basarabiei natale” și „Vinovăția perpetuă”, importante surse documentare atât pentru cei preocupați de istoria locurilor, cât și pentru cei care urmăresc cu precădere opresiunile și ororile sistemului comunist, poate cel mai cancerigen ca și manifestare dintre toate sistemele totalitare care au făcut rău statului român de-a lungul vremii.
Viața lui Eugen Dimitriu avea să ia o turnură gravă în timpul liceului când a fost exmatriculat și condamnat la închisoare, prima dintre condamnări fiind dată de Tribunalul Iași, însumând doi ani, cu executare la Târgu Jiu pentru participarea activă la revolta legionară de la Fălticeni. Așa numita rebeliune de doar câteva ore a avut loc pe 23 ianuarie 1941. Deși nu a făcut parte dintre organizatorii scurtei revolte, nici dintre instigatori, a fost considerat un participant înfocat. Conform celor spuse în prezentare, în raportul Prefecturii Baia despre această acțiune nu apare numele lui Eugen Dimitriu, apar doar numele organizatorilor.
Condamnarea de mai târziu a început la Fălticeni unde a petrecut șase ani, în inchisoarea care a funcționat în clădirea autobazei din localitate, fostă proprietate a boierului Tudorache Ciurea, care deși aproape ca locație, l-a ținut departe de tânăra sa soție și de familie, urmând mai târziu să ajungă și în alte închisori, la Suceava, Aiud, Pitești.
Despre „Vinovăția perpetuă” a vorbit și prof. Lenuța Rusu, referindu-se în mod deosebit la nedreptățile și pedepsele abuzive suferite de Eugen Dimitriu în inchisorile comuniste.
Așa cum a precizat dna. Alis Niculică, circumspecția a căpătat-o de nevoie în închisoare, iar vorbele lui Eugen Dimitriu potrivit cărora momentul Revoluției din 1989 „a fost doar o clătinare de sistem”, ar trebui chiar și la ceas aniversar să ne pună pe gânduri. Să poată trezi mai ales în mințile celor tineri întrebări și neacceptări, dar să facă necesară și aplecarea profesorilor de istorie cu mai multă convingere asupra posibilității repetării greșelilor istorice tocmai din neînțelegerea și taxarea insuficientă a celor din trecut.
Făcând trimitere la ceea ce spunea la început inspectorul de Istorie, prof. dr. Daniel Hrenciuc despre Nicolae Iorga și Simion Mehedinți , în contexte diferite, că „ nu zidurile, ci oamenii dau valoare locurilor”, nădăjduim ca trecerea celor care vor urma să locuiască băncile acestei instituții deținătoare a unei energii aparte, să nu fie în zadar.
CRISTINA BĂRĂSCU
