Pentru că nu pot fi altfel decât subiectivă, am să redau culoarea acestei zile cu măsura celei care nu se sfieşte să recunoască faptul că ieri, 21 martie, elevii au reuşit aşa cum se pricep ei mai bine, să transforme Amfiteatrul Colegiului Naţional Nicu Gane într-un spaţiu al poeziei.
În primul rând pentru că am sărbătorit Ziua Internaţională a Poeziei împreună cu elevi şi dascăli deosebiţi şi în al doilea rând pentru că am sărbătorit-o la una dintre instituţiile de învăţământ prestigioase ale urbei, iar timpul, mai presus de toate, este primul care confirmă acest lucru, apoi realizările deopotrivă.
Dar nu doar despre asta este vorba, mai aproape de mulţi dintre noi a fost energia care ne-a chemat şi ne-a unit într-o formulă a comunicării, sub titulatura Dialoguri în poezie, idee care a încolţit cu ceva zile în urmă din dorinţa de a re(crea) alături de o parte dintre elevii liceului, starea specială de poezie.
Complici în sensul cel mai bun au fost profesorii de limba şi literatura română – Viorica Benţa, Irina Suman, Daniela Pavel, Lăcrămioara Acatrinei – Vasiliu şi nu în ultimul rând, Marius Iacob (reprezentat de o parte dintre copiii unei clase). Nu pot să trec mai departe, aş nedreptăţi dacă nu aş numi clasele din care elevii inspiraţi ni s-au alăturat: 9C, cei mai tineri dintre realiştii iubitori de poezie, 11 B şi 10 D însufleţiţi într-un fel aparte să se apropie de lumea aceasta a versurilor, 9 A tineri realişti de asemenea, dar apropiaţi poeţilor, precum şi 9 E, sensibili şi implicaţi, cum i-am mai surprins şi în alte conjuncturi asemănătoare. Să nu-i uităm nici pe cei din 9B şi 11 D sau pe umaniştii din 10 E, în mod deosebit aş aminti numele Selenei Mărănduca, o tânără poetă care promite o evoluţie frumoasă pe acest drum.
Am plecat de la ideea Anei Blandiana cum că poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să lumineze și am încercat să surprindem starea unei zile aparte prin simţire, prin amintire şi mai ales prin lectură din opera câtorva dintre cei care au creat poezie de-a lungul anilor pentru ca noi să ne putem bucura astăzi.
Ana Blandiana, Emil Brumaru, Nina Cassian, Mircea Cărtărescu, Mircea Dinescu, Nora Iuga, Ileana Mălăncioiu, Matei Vişniec sau Marin Sorescu sunt câteva nume de valoroşi pe terenul poeziei româneşti, mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi de noi ca întindere în timp, dar sigur în lista scurtă a preferaţilor multora, asta cu siguranţă. Ordinea alfabetică a numirii lor este modul în care am încercat să evit vreun clasament care oricum astăzi nu şi-ar fi avut sensul, pentru simplul fapt că toţi au fost citiţi, percepuţi şi apreciaţi cu aceeaşi bucurie.
Stările trăite s-au citit în ochii elevilor, în modul lor de reacţie, în acceptarea provocărilor care au plecat de la expunerea curajoasă în faţa publicului, lucru benefic şi pentru mai târziu, până la activarea stării de creaţie prin care, o bună parte dintre ei au dat frâu liber inspiraţiei, realizând împreună un poem. Fiecare elev a notat pe un post it-adeziv un vers, apoi, aşa cum veţi vedea în fotografii, a rezultat un atfel de poem, comun prin idee şi simţire.
Energia care s-a născut din versurile citite ne-au ridicat peste vremea capricioasă de primăvară, dar şi peste vremuri. A fost Poezie!
