Pe 11 august, la Galeria de Artă „Zamca” din Suceava, a avut loc vernisajul celei de-a treia expoziții a fotografului fălticenean Marinel Dănilă în această locație, după expoziția cu fotografii ale caselor de odinioară din Fălticeni și cea cu sigle, sigilii și ștampile vechi.
Evenimentul a fost organizat de Institutul Bucovina, Academia PIM, Galeria Zamca, Asociația Culturală Bucovina și Ministerul Culturii, prin Direcția Județeană pentru Cultură Suceava.
Curatorul expoziției a fost Mihai Pânzaru – PIM, criticul de artă, drd. Delia-Ioana Leizeriuc, iar organizatorul a fost drd. Petru-Vasile Gafiuc.
Sub auspiciile prieteniei, fie reprezentanți ai instituțiilor culturale mai sus menționate, fie prieteni din târgul său de origine, iubitorii de frumos s-au alăturat autorului expoziției într-o incursiune nouă pe tărâmul fotografiei.
De data aceasta fotografiile domnului Marinel Dănilă nu au mai spus povestea trecutului, a caselor sau a valoroaselor evidențe cu rol administrativ, social sau cultural în comunitate, ci povestea văzută din spatele aparatului de fotografiat, în decursul a câțiva ani, din perspectiva fotografului de teatru, subiecții fiind tineri actori participanți la Festivalul Internațional de Teatru pentru Tineret „GR. V. Birlic” surprinși în diferite piese jucate. Voluntar de profesie și iubitor de energie artistică, fotograful se alătură celor mai multe dintre evenimentele culturale din Fălticeni dar și celor din Suceava, astfel că, uitându-se la „pelicula” obiectivului a găsit de cuviință să evidențieze prin aceste imagini, nu personalițăți și nume mari, ci tineri iubitori de artă și teatru, a căror emoție este lesne de „citit” în fotografiile din expoziție.
O bună parte dintre invitații care au luat cuvântul s-au oglindit pentru câteva minute în firea boemului Marinel Dănilă și au întocmit fără să-și propună același fel de portret al decenței, al perseverenței, urmat de discreție și disciplină. Aș adăuga, cunoscându-l destul, iubire și dependență de energia creatoare pe care o dau oamenii, fiecare în diferite forme.
Fotografiile prietenului Marinel de fapt construiesc punți între ochiul obosit al celor mai mulți dintre noi și viața de dincolo de lentila fotografică. Restabilește fără să-și propună echilibrul între duritatea vieții cu neajunsurile ființei și frumusețea după care tânjim fiecare dintre noi.
Ascultându-i pe vorbitori, plonjând printre laude, realități, cuvinte spuse cu sufletul și din nou laude, se creionase fără să știu un altfel de pânză fotografică, coborâtă de pe simeze printre noi, învăluindu-ne pe fiecare cu un crâmpei de pauză de la forfota vieții. Expresiile tinerilor din fotografii s-au expus dezinvolt conștiințelor noastre, obligându-ne la introspecție și la renunțarea măcar temporară la măștile pe care cu nesăbuință le purtăm după noi, întocmai ca un act de autovindecare prin artă. Finețea cu care dna Delia Leizeriuc ne-a vorbit către finalul evenimentului despre expresie și esență, despre un Marinel Dănilă care nu doar face fotografii, ci vânează clipa, o dâră de lumină și emoția, probabil a sădit și acest lucru convingerea că tot ceea ce este materie piere și că doar profunzimea și oglindirea spiritului în artă poate crea veșnicii.
CRISTINA BĂRĂSCU
