Ieri, 20 martie 2025, Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu” Fălticeni a găzduit o nouă lansare a Fonotecii Arhivei de Folclor „Vasile Adăscăliței”, la aproape trei ani de la evenimentul oficial, care a avut loc pe 12 aprilie 2022 la Muzeul Etnografic al Moldovei, din cadrul Palatului Culturii Iași. De proiectul de digitalizare a fonotecii de folclor, înființată de profesorul universitar, etnologul Vasile Adăscăliței și considerată prima arhivă de folclor din Moldova (așa cum rezultă dintr-un articol al Otiliei Bălinișteanu, apărut în ziarul Lumina), s-a ocupat etnologul Lucian Valeriu Lefter cu sprijinul Centrului de Promovare a Culturii Tradiționale Vaslui, care a reușit digitalizarea integrală a înregistrărilor dar și editarea acestora.
Revenind la evenimentul lansării, cea care a moderat succesiunea momentelor, prof.dr. Mihaela Grădinariu, menționează capacitatea și dăruirea dr. etnolog Lucia Cireș de a fi petrecut sute de ore de ”săpături” pentru recuperarea patrimoniului folcloric, foarte multe dintre ele în timpul vacanțelor din perioada studenției, alături de profesorul său, Vasile Adăscăliței. Etnologul Lucia Cireș povestește despre originile dar și despre educația și formarea profesională a celui care a întregit devenirea dumneaei ca specialist în studiul și recuperarea valorilor folclorului românesc. Prin forța de reconstituire a memoriei pe care o au fotografiile, dna. etnolog îi creionează profesorului Adăscăliței imaginea unui spirit deosebit, atât de apropiat de oameni, care a călcat la propriu alături de echipele de studenți bătătura multor țărani români, mare parte din Moldova, pentru a strânge mărturii ale valorilor tradiționale. Profesor universitar al Catedrei de folcloristică și etnografie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, folosea vacanțele alături de studenți pentru a înregistra pe magnetofon parte dintre obiceiurile țăranilor, manifestate prin cântec, strigături, bocete. Perioada cuprinsă între 1967-1974 reprezintă ani neobosiți de teren ai doamnei Cireș alături de prof. V. Adăscăliței în zona Târgu Neamț, Roman, Suceava, însoțiți de alți colegi etnologi dar și istorici.
Dr. etnolog Lucian Valeriu Lefter, cercetător, istoric ca formare, reușește așa cum precizam la început, să scoată la lumină arhiva de folclor. Proiectul de recuperare digitală a pornit în 2014, la mult timp după ce intrase deja în posesia benzilor de magnetofon, forțat fiind de rațiunile tehnice care au dus la imposibilitatea folosirii lor. Munca de recuperare a sunetului a devenit cu atât mai dificilă cu cât trecerea timpului și uzura mecanică și-au spus cuvântul. Cele mai multe dintre benzi cuprindeau obiceiuri de iarnă, culese de studenți din zonele de unde proveneau aceștia, bază pentru viitoarele lor lucrări de licență. Principalele volume cuprind cântece de cătănie și război, puternice ca mesaj, însoțite de dramatismul războiului; cântece de dor și jale, cântece bătrânești de joc, cântece de priveghi și cântece de nuntă. S-au mai adăugat un supliment cu descântece, foarte greu de descifrat dată fiind natura șoptită a acestora și un supliment de basme.
Ceea ce se auzea pe benzi a trebuit să treacă printr-un proces amplu și complicat de sonorizări și recuperări de sunet, de egalizare de voci cu instrumentele folosite în unele dintre cântece, cu multe încercări dificile de a da claritate sunetului. Audițiile scurte la care audiența a asistat au dovedit cele spuse mai sus, dar au adus și o liniște aparte, din alte timpuri, liniște prin care vocile de la celălalt capăt au conectat prezentul cu rădăcinile.
Reconstituirile volumelor (Cântece de catănie „Măi soldate roșior”, Jocuri și cântece de priveghi „Mereoarele”, Jocuri și cântece bătrânești „Asta-i hora din străbuni”, Cântece și obiceiuri de nuntă „Trecui podul cel de flori” și Cântece de demult „Pe ist deal, pe cea vale”) se găsesc online, pe site-ul cimec.ro sub titulatura Fonoteca Arhivei de Folclor „Vasile Adăscăliței”.
Dramatismul din cântecele de jale, cu imaginea pe cât de simplă pe atât de tulburătoare a morții, dar atât de bine creionată cu ajutorul naturii (mama stă sub iarbă verde/ tata stă sub pâmânt greu) nu trece neobservată. Naturalețea sunetelor din gospodării, cântatul cocoșilor spre exemplu, peste vioara care este captată de înregistrare în cântec, spune povestea simplității și a tihnei din patriarhalul existenței țăranului român, liniște care astăzi a dispărut, cu tot cu sunetele sale.
Cel care a inițiat această întâlnire eveniment care continuă circuitul recuperărilor de memorie aflate în strânsă legătură prin esență dar și prin obiectul de recuperat cu marele folclorist Artur Gorovei, nu este altul decât nepotul omului de cultură, relevant nu doar pentru aceste locuri ci și pentru restul țării, prof. universitar Ștefan Sorin Gorovei, cel numit de scriitorul Grigore Ilisei, așa cum ne aduce aminte dna. prof. Mihaela Grădinariu, aristocratul istoriografiei românești. Cel care cu modestia cunoscută nu vrea să-și rememoreze niciodată funcțiile deținute, aduce alături de domnia sa pentru a închide un cerc sau dimpotrivă, pentru a deschide altul, pe fostul student, cel căruia i-a coordonat de altfel și lucrarea de doctorat, domnul Lucian Valeriu Lefter, pentru a întregi valorile comune locurilor și oamenilor, în sensul aceleiași cauze, de rememorare din perspectivă istorică a trecutului prin ochii prezentului. Interesant cum a amintit, că este ceva magic în a asculta vocea cuiva care a trăit aici, acum o sută de ani.
În final, vocile „țărăncuțelor” coordonate de prof. Mihaela Grădinariu ne-au purtat cu gândul afară, la lumina deosebită de echinocțiu de primăvară, neîntâmplător potrivit cu întreg contextul, la simplitatea rădăcinilor noastre.
CRISTINA BĂRĂSCU
FOTO: MARINEL DĂNILĂ
