Tânărul Boris Bența a vernisat, săptămâna aceasta, o expoziție de pictură în holul de marmură al Colegiului Național „Nicu Gane” din Fălticeni și nu este puțin lucru, ca elev în clasa a XII-a, să-ți vezi lucrările pe unde odinoară au răsunat pașii lui E. Lovinescu, Nicolae Labiș, Constantin Ciopraga sau Grigore Ilisei.
Probabil că nu aș mai fi scris mare lucru dacă tablourile lui nu mi-ar fi atras atenția și nu mi-ar fi transmis mesajul unui viitor din bun-început. De la violența cromaticii, la personalitatea demonstrată prin liniile nevăzute, Boris Bența promite și, cum în mod profesionist și pe deplin îndreptățit observa pictorul prof. Gabrel Baban, există în pictura lui o bună coordonare între elemente și tehnică.
Prezentările pe care le veți viziona în materialul video atașat au venit din patru puncte diferite, dar întregite vorbesc de același artist ce va fi să devină după ce va trece de la aceste încercări promițătoare, tot pe calea lui, în deșertul prevestit de bunicul său, la studiu alături de maeștri sau profesori care știu să fixeze în talent știința de a face cum trebuie până la capăt.
E de folos să vă transmit că prezentarea a fost făcută de pictorul prof. Gabrel Baban, fost președinte al Uniunii Artiștilor Plastici Suceava, prof. Marcel Ciuruș, un om al științei, prof. Ioan Bența, martor al evoluției artistului și poeta Cristina Bărăscu, un om al observației scrise.
„Vorbim despre cosmos și e momentul să fim conștienți că noi suntem mici, infimi, în comparație cu ce reprezintă lumea întreagă, ce reprezintă galaxiile, cosmosul pentru noi. E destul să ne gândim că suntem într-o lume imensă față de care noi nu avem un răspuns legat de limitele sale. Suntem într-o lume în care beneficiem de o viață ce ne-a fost dată, ca să ne minunăm de această lume și să încercăm să concepem împreună despre infinitul universului, și poeme și răpunsuri, și cuvinte de mulțumire pentru cel care este creatorul universului. Dar totodată e bine să știm care sunt ecuațiile lui, e bine să știm și felul în care lumea este guvernată”, le-a spus celor prezenți prof. dr. Codrin Bența.
„Despre lucrări nu trebuie neapărat să povestesc foarte mult. Sfera, spațiul în care se găsește, modul în care a fost compusă, tehnica care a fost folosită este interesantă și care se pretează la volumele și la creerea spațiului, sunt evidente și acest lucru mă pun în fața unei speranțe îndreptățite pentru ceea ce va continua Boris. Sigur că între ele mai există și câteva încercări de portrete, de compoziții care nu sunt din domeniul astronomic, dar ele au legătură directă cu acestea și contribuie așa, ca o sare în bucate, altfel ar fi fost un pic monoton dacă ar fi fost numai compozițiile acestea astrale”, a apreciat artistul plastic prof. Gabrel Baban.
„Tehnic el a reușit să-și formeze o dexteritate și ceea ce urmează este compoziția, ideile arhitectonice, temele abordate, care sunt la îndemâna oricui după aceea. Cred că un pas important este acesta – tehnica lui, nopțile lui de lucru, și-a găsit-o și este consecvent. E mare lucru să mergi pe cărarea ta, chiar dacă duce într-un deșert. Acolo s-ar putea cineva să mai fie, să mai aștepte și să răspundă unei așteptări. Felicitări!”, a transmis cu emoție prof. Ioan Bența, bunicul artistului care le-a arătat celor prezenți și un desen făcut de Boris când era doar un copil de câțiva ani.
„Nu am să vă vorbesc depre astronomie, nici despre astrofizică, nici despre partea de fizică măcar. M-am bucurat de cuvintele spuse despre compoziție și formele geometrice, dar nici despre asta nu am să vă vorbesc. Dar vreau să împărtășesc împreună cu voi câteva dintre trăirile și cugetările generate de întâlnirea mea cu picturile lui Boris. Prima dată am văzut picturile, nu îl știam pe Boris, l-am cunoscut abia acum și am să vă spun cum a fost prima întâlnire. Era într-una din diminețile acestea, dimineți premergătoare solstițiului de iarnă. Știți, la ora 08.00 este destul de întuneric, veneam destul de grăbit la școală, am intrat pe holul principal, mă grăbeam spre ore și, la un moment dat, în trecere, zăresc niște tablouri, niște picturi. Ajung în cancelarie, dar timpul în care imaginile mi-au rămas pe retină, a fost suficient să-mi creeze o stare de bine, o stare de relaxare. M-am deconectat, am intrat cu mai multă plăcere la ore. Eram un simplu trecător prin zonă. Dar lucrul s-a repetat și a doua zi, și a treia zi, și, la un moment dat, într-o pauză, m-am gândit de unde starea asta de bine. Mi-am ridicat puțin privirea și am zis să privesc un pic tablourile. Privindu-le mi-am dat seama că, de fapt, peste spațiul școlar, a cărui contur începea să se piardă, a început să se suprapună cu un alt spațiu. Era spațiul Minkowski al sferelor. Este un mod în care trăirea îmi sugera niște imagini în planul raționalului. Dar raționalul are formalismul lui, nu are profunzimea necesară. Încercând să las să lucreze mai puțin rațiunea și ascultând de emoții, mi-am dat seama că, de fapt, acest spațiu al lui Minkowski, al sferelor, este spațiul în care trăiește minotarul.Și m-am întrebat atunci cine este de fapt acest minotaur..Minotaurul este fiecare dintre noi. Mulțumesc, Boris, de emoțiile și trăirile generate de pictura ta. Indirect, sunt trăiri generate de tine. Felicitări și succes în continuare!”, a declarat în prezentarea sa prof. Marcel Ciuruș.
„Pentru mine devine sarcina relativ mai ușoară, după ce au vorbit antevorbitorii mei, domnii profesori, lucrurile s-au clarificat din punct de vedere vizual, artistic. Domnul Baban a spus mult și mi-a confirmat și mie niște idei născute neprofesionist. La fel și domnul Bența, care are dreptate că dacă calea ta este în deșert, acolo trebuie să mergi pentru că nu ai altă soluție. În artă nu prea e cu două tăișuri, e cu unul singur. Și, bineînțeles, partea științifică, pentru că omul de știință se duce tot acolo. Mă refer la domnul Ciuruș. Iar la mine e mai simplu pentru că ieri m-am întâlnit spontan cu Boris la bibliotecă și mi-au rămas trei lucruri în minte, adică cumva sub trei cuvinte s-ar întâmpla momentul de astăzi din punctul meu de vedere. Faptul că el există și se întâmplă acuma, îl trăim. Faptul că inspiră și pe mine m-a inspirat un tablou în mod deosebit, poate o să vă dați seama din versuri. Și trei – Boris poate să zboare și o să vedem certitidinea asta mai târziu când o să ne confirme. Mult succes!”, a spus poeta Cristina Bărăscu, care a citit și un poem scris de ea pentru acest eveniment.
„Vreau să vă mulțumesc că sunteți prezenți aici, la prima mea expoziție oficială. Mă bucur foarte tare că lumea s-a regăsit în tablourile mele și că a funcționat toată treaba aceasta. Legat de expoziție, am încercat prin planete și prin tehnica nouă adusă aici să aduc în atenție ideea de întoarcere la sine, de meditație și faptul că am auzit că domnul profesor a spus că dintr-odată s-a calmat și se sințea foarte bine, chiar a umplut un gol din sufletul meu și să văd că am reușit să materializez un vis. Chiar e ceva. Încă o odată vă mulțumesc tuturor”, a Boris Bența.
SERGIU JIPA
