Bătrânul abia merge cu pași târșiți, calculând parcă timpul din jurul său, care nu se mai oprește. La prima trecere de pietoni așteaptă aproape absent să se facă verde. Neavând stabilitate se clătină pe picioare…și oftează îndelung.
În jurul lui se mai adună câțiva trecători, care dau semne de nerăbdare. Unii chiar îl apostrofează cu ironie brută.
El rămâne răbdator și liniștit fără reacție.
– Eiii, na, te caută moartea pe acasă, hodorogule, auzi în dreapta sa și simți o îmbrâncitură, care il dezechilibră și fu aproape să-l dărâme. Privi speriat spre doamna zdravănă, care ținea în mâini două sacoșe doldora de cumpărături. Stacojie la față de furie și pe sub sprîncenele ridicate, il privea pe bătrân cu ură nedisimulată. Acesta reuși să ingaime câteva vorbe, ca o scuză:
– Cu ce v-am greșit de mă îmbrânciți, îmi pare rău, doamnă? Nu vă gândiți că sunt bătrân și bolnav, că abia mă mai țin picioarele?
– Mă mai și întrebi? Abia te miști, ca un melc…de ce n-ai stat naibii acasă, …uite așa vă chinuie, n-aveți stare….continuă să bombănească doamna și ca la un făcut cei din jur, vreo alte cinci persoane izbucniră în râs…
Bătrânul zâmbi cu amar și îndrăzni să murmure…eu nu v-am greșit cu nimic, eu merg să-mi cumpăr o pâine….dar să știți…e păcat… că suntem în postul Crăciunului…de ce atâta răutate? O să îmbătrâniți …fiecare la rândul său…nu o să mai fiți sprinteni…of, of, Doamne, ăsta-i post?
– Mai tacă-ți gura, moșule, postu-i post și treaba-i treabă… hai, mișcă-te, că ne grăbim, . nu vă mai potoliți…să stați acasă…nu mai… Atât mai apucă să audă…și căzu.
Nimeni nu-i acordă măcar o privire. Grabă? Indiferență? Răutate? Poate toate…la un loc…?
După câteva minute bune, un tânăr se desprinde de brațul partenerei lui și îl ajută pe bătrân să de ridice. Apoi împreună cu prietena lui îl sprijiniră să treacă strada.
Fata șopti printre lacrimi:
-Doamne ce bine seamănă cu bunicul!
Bătrânul se îndepărtă, nu înainte de a-i strâge mâna tânărului, mulțumind cu lacrimi în ochi.
Postul, sau adevăratul post implică mult mai mult o anume stare a inimii noastre, dragii mei.Cât despre bunătate, mulți dintre oameni doar o afișează în preajma sărbătorilor…Da, am spus bine: o afișează!
Biblia în Isaia 26 spune:
… în ziua postului vostru, vă lăsați în voia pornirilor voastre și asupriti pe simbriașii voștri.
4. Iată, postiți ca să vă ciorovăiți și să vă certați, ca să bateti răutăcios cu pumnul;
6. Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug;
7. împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, și nu întoarce spatele semenului tău.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, si vindecarea ta va încolți repede.
