Promoţia 1964 la Colegiul Naţional „Nicu Gane” – o generaţie altfel se întâlneşte la 60 de ani de la absolvire

Ieri, 23 mai, promoţia 1964 s-a reunit la ceas aniversar în Aula Colegiului Naţional „Nicu Gane” Fălticeni, numărând cinsprezece dintre foştii elevi care au făcut parte dintre cei 104 absolvenţi de profil real şi uman ce au finalizat cursurile instituţiei cu şaizeci de ani în urmă.

O generaţie altfel, nu doar pentru că se numără printre puţinele care au reuşit să păstreze efervescenţa acestui termen şi să rămână dovadă a trecerii timpului, ci mai ales pentru vehemenţa vizibilă şi astăzi, cu care au crezut şi au sădit în conştiinţele dumnealor importanţa şcolii, a dascălilor şi a educaţiei primite în favoarea dezvoltării lor profesionale, dar mai ales umane.

Momentul de început a coincis cu o slujbă de pomenire pentru dascălii de generaţie (amintind doar câteva dintre numele cu rezonanţă: Aurel George Stino, Olga Ilişescu, Neculai Onofriescu, Vasile Astărăstoaie sau Constantin Popa) dar şi pentru colegii care astăzi nu mai sunt printre noi.

Paşii lor au înaintat cu emoţie spre încăperea ce le-a fost sală de clasă, iar pentru ca momentul să fie deosebit, într-o conjunctură similară unui „flash mob” – aparent instantanee, dar deloc întâmplătoare, în acorduri clasice de vioară, elevii Alexandru Livadaru şi Daniel Ciotu au făcut ca pe holul ce duce spre aulă, timpul să se oprească o clipă.

Este de menţionat faptul că domnul profesor Neculai Sturzu, fost dascăl meritoriu de limba şi literatura română dar şi director al Colegiului „Nicu Gane” între anii 2005-2010, a fost cel care a reuşit să-şi mobilizeze colegii şi să organizeze această întâlnire deosebită implicând fără rezervă toată experienţa dumnealui dobândită în anii în care a fost parte integrantă a şcolii.

Despre clipă şi emoţie a fost vorba şi-n momentele petrecute de  către cei prezenţi în aulă. Directorul colegiului, profesorul Codrin Benţa, i-a primit ca un amfitrion pregătit, cu aceeaşi deschidere pe care o manifestă în general faţă de activităţile desfăşurate în cadrul colegiului, în mod particular, faţă de cele culturale. Ne-a asigurat că deviza colegiului din timpul în care dl. Sturzu a fost director, „educaţie şi cultură”, rămâne şi astăzi un deziderat necesar evoluţiei fireşti în şcoală, fie că vorbim de rezultatele deosebite ale unor elevi la concursuri sau olimpiade şcolare, fie că vorbim despre evoluţia instituţiei în cadrul proiectelor Erasmus (trei la număr aflate în derulare).

Un moment emoţionant a fost discursul unui elev din clasa a X-a A, Octavian Merlă, implicat frecvent în activităţile liceului, care a venit alături de alţi colegi ai săi pentru a lua parte la o altfel de oră, la reuniunea de peste generaţii. L-a impresionat în mod deosebit la această întâlnire ideea de respect faţă de şcoală şi educaţie peste timp, menţionând că generaţia 1964 poate fi şi pentru elevii de astăzi un exemplu de urmat.

Amintirile de odinioară, fie întâmplări cu mult haz, fie momente mai dificile (nu ar trebui să uităm că vremurile nu erau deloc uşoare, sistemul comunist lăsând amprente într-un fel sau altul şi asupra acestei generaţii şi a membrilor săi) au trezit interesul elevilor aflaţi în aulă. Momentele luminoase evocate de către cei mai mulţi dintre invitaţi au impresionat elevii de astăzi, spectatori la un parcurs al devenirii prin educaţie. Nu au lipsit sfaturile pe care cei din urmă le-au primit cu deschidere şi zâmbete largi de la elevii altei generaţii.

Şi ce ar însemna un popas în alte timpuri fără o vizită minuţios gândită la Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni? Vizita – o reală lecţie de istorie culturală, paşi pe urmele marilor personalităţi fălticenene (Lovineşti, Cazabani, Gorovei şi numai), a fost gândită ca un tur al amintirilor culturale tot de către domnul profesor Sturzu, cu lămuriri şi explicaţii complexe (şi nu cred că aş greşi spunând că este un pasionat şi iubitor al Fălticeniului).

Muzeul memorial este găzduit de casa donată de scriitorii Vasile şi Horia Lovinescu, nepoţii lui Eugen Lovinescu, figura culturală de departe cea mai importantă pentru spaţiul fălticenean, fără greş la fel de importantă şi pentru cel naţional, dar şi european în aceeaşi măsură.

Paşii generaţiei 1964 nu se vor opri aici, promiţându-şi o revedere în fiecare an, pentru a celebra prietenia, colegialitatea şi educaţia prin intermediul şcolii, un trio necesar surmontării vremurilor în permanentă schimbare.

CRISTINA BĂRĂSCU