Mâini de piatră
Trag de mine precum scaii de blana mielului.
Trec grosier peste ceea ce crezi,
Nu sfredelesc cu încăpățânare acele fine de burghiu
Nimic din ce ți s-a tatuat aprioric în minte.
Vremuri circulare
În care ți-e hărăzit să râzi cât de rar poți, fără prea mult zgomot,
Să-ți spui ostentativ că lucrurile sunt inimitabile
Doar pe partea cealaltă de insulă,
Că nu poți lua cu tine maxim trei lucruri.
Să-ți repeți până obosești
Că altfel de aștri luminează acolo
Iar reflexia luminii îmbrățișează, nu topește
Frumusețea celor blânzi.
Pe partea aceasta nu se uită din obișnuință,
Dinainte să fi învățat, știu cum se leagă între ele lucrurile
Și unii oameni,
Șireturi zdravene ca să poți merge mai departe.
Cu toată liniștea firescului
Dacă nu mi-ai fi spus că aș putea să cad
Probabil aș fi căzut deja.
Grija trăiește mimetic în ritmul cel mai firesc.
Grija nu simte. Doar eu o simt pe ea.
Cerurile verzi odihnesc în priviri care nu au obosit încă.
