În desant
Cobor în subsol
Încet, cu fiecare treaptă
Îmi simt greutatea de parcă aș ține-o în mâini.
Abia mai zăresc frânturi de lumină
Când degetele încep să se ițească galben.
Respirația se subțiază,
Fin de tot se văd cum se înfoaie coastele
Cu reluarea unei pelicule văzute prea des,
Mă întreb de ce n-am sesizat acest rafinament mecanic până acum.
Broboane reci se joacă pe linia părului
Fără să-și ceară voie.
Pauză de la tine.
Rămâi țintuit, te privești din față,
Fără frică să descoperi cum ești
Lipsit de ambalajul pe care-l porți peste tot
Deși contează puțin și numai înafara lucrurilor.
După ce faci un drum în subsol
Nu mai contează deloc.
Rememorezi cu grijă,
Iți notezi cuminte
Să nu pierzi depărtarea sinelui,
Să nu ți se pară că te pierzi
Când începi să te apropii.
