Procesul bronzului
Aripa păsării
Se îndepărtează de trunchiul țintuit în false armuri,
Gratulații de ocazie, cuvinte care nu costă nimic, ieftine.
Comprimarea consoanelor tăioase
Permit strigătului să-și aroge toate drepturile fonetice din creștetul vorbirii,
Toată tăria ascuțită din plexul solar
Pe care nu o pot descrie, trebuie să o simți,
Într-o răvășitoare fugă până obosește tot ce iese în cale.
Vase comunicante dezlegate
Cu drepturi depline de la începuturi,
Un fel de separație organică
A celulelor care nu se mai țin unele de altele
Din voință proprie.
O revoltă metafizică a rațiunii față de firea profundă,
Fără drept de recidivă.
S-a întârziat prea mult,
La curtea de apel versuri taxate, iluzii așternute cu grijă pe asfaltul ud,
Strigăte ferme împrăștiate fără întrebări
Și probatoriul care nu mai susține cauza.
Se face recurs la morală.
Bronzul poate să cadă.
