Aproape primăvară
Blândețea firului de oțel
Taie în cuvinte scurtând drumul dintre două puncte,
Dintre doi oameni nerafinându-le colțurile ascendente.
Țepii îmbrăcați în silicon ating, eu nu vreau să fug.
Ating fără să rănească,
Militărește, cu timp scurt de implozie.
Cuvinte tăiate,
Vorbesc mai ales atunci când sunt puține la număr
Distribuite în sens concentric gândurilor mele prelungi.
Cuvinte creuzet într-un nehotărât articulat, orânduit cu fața către cititor.
Timp indefinit,
Când s-a închis cercul luminilor
Nu ai plecat, am gravitat într-o simetrie perfectă cu reflexia tăcerilor tale închise.
Aproape pot citi printre rânduri,
Litere lipsă, o virgulă decisă mă lipsește de coerența pe care nu o aștept.
Cu ochii vii peste câmpul de maci
Ca urma de culoare din tușa pictorului,
Pierduți descriptiv în irisul pământului –
Un ochi imens ce înghite aerul dintre noi.
Decadența unei pânze dezgolite – închinăciune în așteptarea florilor de cireș.
