Intens
Bujori delicați abia s-au deschis,
Își trec capetele prin arcuirile forjate de secol trecut, într-un amalgam de întrebări.
Contrast aproape frivol de verde cu fucsia,
Dacă n-ai ști cât de puternic impactează retina
Ai refuza culoarea.
Acele secundare trec la timp peste fiecare apus,
Din lateral îl văd cum frizează perfecțiunea.
Îndrăznesc să mă bucur în fragmente scurte, cu miros de tabac și cardamon,
Îndepărtate, la fel ca memoria mea olfactivă.
Tu îți vezi de ale tale în liniște, mecanic –
Cochilie de melc și ecuații din litere, la granița cu umanul.
Ceasurile lui Dali care curg, salvatoare de secunde dintre menghinele albastre ale celor două emisfere,
Arcuirea brațelor după gât, în gestul lebedei frânte,
Cu teamă și delicatețe totodată
Părăsindu-se pe sine pentru a-i cuprinde pe alții.
Îmi fac ordine în gânduri,
Prea multă culoare în straturi de realism suspendat
Ce nu filtrează corect nici măcar nuanțele,
Ca o muzică indefinită pe un covor roșu
Pe care e banal să pășești.
Între țipătul surd și liniștea ochiului deschis
Nu poți să risipești decât ceva ce-ți aparține.
Dupa cum ne recomanda si poeta, versurile sunt o impletire fericita intre vizual si olfactiv, intre real si imaginar, toate petrecute sub trecerea implacabila a secundelor noastre ! Felicitari si multe succese in continuare !