Refugiu
Psalmii miros a cireși și a iubiri întârziate.
Ceea ce caută înțelegere în câmpul vizual
Trece dincolo de ascuțimea minții.
Văd ochi ce se deschid și privesc fără rușine înăuntrul dezbrăcat de forme colțuroase,
Mantia cade, umerii albi își recunosc nerușinea în oglindă
Și eu o văd fără sfială, cu împăcarea de la final a celui mai cunoscut zâmbet încărunțit.
E atâta frumusețe în fiecare nod de cer
Ca notele de pian tremurânde în inflexiuni ce trec de trup
Și te găsesc neatins cu nimic de toată necuviința umană.
E atâta frumusețe între gânduri
Ca notele lui Handel pe contravoce,
Aproape poți să le simți cum trec nestingherit prin tine
Asemeni celui care fără gen,
În contra firii, face o călătorie în brațele poetului.
Corzile metalice cântă
Ca un apus după o ploaie caldă de vară.
O poezie de vara foarte reusita ! Sunt reunite aici note muzicale cantate suav pe clapele pianului unui geniu artistic german ! Nu lipsesc nici aluziile despre romantism si iubire vinovata ! Felicitari si mult succes in continuare !