O părere
–
În sufletul meu nu poți
Intra să te scoți,
Ce bine socot
Cu virgulă-mi ies cuvinte
De care să mă dezleg nu pot.
Și atâta lumină ce-aș putea face cu ea
Cui s-o dau s-o strângă în șea?
Cum să te alung din ce-mi pasă mai mult
Și pe ce secunde scrumul să-l sting?
N-ai, n-ai tu arme cu care să lupți,
Ești lipsit de putere și-ți place să uiți
De cuvinte, de timp, de-ntâlniri,
Până ceasul te-aprinde din ochi mari și senini
Și-atunci mă privești cu răbdare-înapoi,
Îmi lași timp și distanță să vină-ntre noi
Și fugi, fugi mereu de ceva ce-i în tine întins
Și strunești ce-i în jur neatins
Și aperi tăria din ce-a mai rămas,
Fugi,
E târziu, s-a înnoptat.
