Glissando
Rulează pe asfalt gânduri nu kilometri întinși,
Urmele arborilor îmi fac umbră,
Pot să închid ochii și să adorm
Până ireparabilul e reparat cu tot cu timp.
Închid trapa, soarele epuizat merge cu fața cealaltă,
Șerpuiesc fluviile robuste care macină nu în albie,
Înăuntrul meu, strat după strat până la capătul îmbrățișărilor neuronale,
Un dans ireproșabil între materie și inuman.
Rețele de lumini descriu ce nu pot verbaliza,
Fără mișcare, spațiul comprimă ce este recuperabil
Și devine mic cât un cuib de pasăre
Cu tot cu strigătul puiului în el.
E prea noapte în acest univers
Încât aș putea să evadez fară să atrag atenția.
Fară să ezite, cineva mă trage înapoi la Kilometrul 0.
Cladirile vechi s-au făcut mult mai frumoase de când nu le-am văzut,
Pe înserat, Mântuleasa nu pare numai o stradă.
CRISTINA BĂRĂSCU
