Cerc incomplet
Sistemele circulare obosesc,
Ciclicitatea e covârșitor obositoare,
Zi, noapte, râs, plâns, viață, inexistență.
Cadranele nu sunt perfecte,
Nu e nevoie să privim aceleași lucruri, nici aceiași oameni.
Firmamentul înregistrează ca la seismograf
Nu stele, săgeți care se mișcă triunghiular până se înțeapă,
Descriu arcuri cu traiectorie largă, cât o respirație profundă.
Vrei toamnă permanentă ca cea din Edinburgh,
Fiori reci pe șira spinării, încă frunze în copaci,
Pânza de ploaie care te separă fără niciun cuvânt de restul
Și tu te auzi din ce în ce mai clar
Până ce nu mai ai nevoie să-i auzi pe ceilalți.
Greierii de anul trecut au migrat lângă acele de molid de sub geam,
Fără să intenționeze cântă cele mai sofisticate arii,
Nu-i încurcă vioara lui Paganini, fac deschiderea notelor de jos.
Luna răsfrânge mozaic roșu pe sub ramuri.
CRISTINA BĂRĂSCU
