Intransigență
Apusul dragonilor de foc
Mă descoase încet,
Cu fiecare nuanță de oranj
De fiecare gând ce cade petală
Pe brațele tale, cât să le vezi
Rătăcite prin păru-mi, apoi dispar,
Și ele, și eu.
Am închis ochii și soarele
Sub o cruce de nori,
Văzută atent de cel care
De grijă a întemnițat lumina
Pentru când va fi.
Nu de frică ascundem ce ne-a rămas,
De grija cu care va tulbura mai târziu
Ca o pasăre de foc,
Gata să reteze nepotrivirea din rădăcină
Prin cuvânt,
Până la epuizare și nesomn,
Până la capăt.
