Îngeri retezaţi
–
Gândurile tale au făcut popas
În palmele mele.
Până acum, de la atâta zbor frânt au obosit,
Aveau nevoie de liniştea
Cu care priveşti câmpul de maci
Vara devreme, până să se întunece cerul a ploaie.
Am privit atent porumbelul cu aripa dreaptă vindecată
Plecat să poarte creanga de lumină
Peste toate glasurile stinse.
Pe calea ta stau deschise uşile adevărului,
Atât de încercat acest drum
Din cuvinte ce în sfârşit stau stâlp drept
În cântecul timpului – chemare de sunet viu.
Nesperat deschise sunt doar celor ce pot să vadă
Cuvântul dezgolit de poleială,
Tăios şi neglijent uneori,
Cu armura netocită
Că aşa taie ascuţişul sabiei tale.
Într-un singur fel ştie să facă lumină
Născut din începuturi şi întuneric,
Bob de fiinţă translucidă din toate puterile timpului tău.
Să fie candelă discretă numai celor ce vor să vadă,
Să atingă cu flacăra care nu distruge
Decât nedreptatea
Şi zgomotul să facă drum de bumerang
Până la capătul vremurilor.
Să ţină uşa de lumină deschisă,
Să putem intra
Din cunoscut în necunoscut,
În nefiinţă îndumnezeită de cel dintâi,
Acolo unde cunoaşterea stă neatinsă de vid
Şi nu se poate pune praf peste ce va fi să fie.
