Poem retrovers
–
Peste toate puterile mele,
Puterea ta îmbrăţişează târziu şi gândurile.
Nimic conform, nimic în parametrii cu care lumea s-a obişnuit deja.
Mi-e teamă să nu-mi ciobesc necuvenit liniştea,
Mi-e teamă de gândurile tale care se apropie,
Fac ocol larg şi apoi fug spre colivia unde
Le-ai lăsat chiar tu cheile, sub tocul uşii.
Ploaia asta din zăpada topită de peste iaz
Mă-nvaţă numai ce vrea ea,
De o încăpăţânare cu care m-am obişnuit,
Ca tine, atunci când ştii că am dreptate
Dar ţii din instinct ochii strânşi, doar tu cunoşti exact de ce.
Muzica târzie îmi aminteşte că şi eu fac lucruri instinctual,
Numai aşa pot fi, chiar de nu înţelegi.
Chiar de nu înţelegem,
Teorema reciprocă ne lasă pe rând, matematic
Rezerva de a fi sau tu, sau eu,
Niciodată la un loc
Culoare, trăire şi simţuri,
Uneori, gând.
