Un (alt)fel de basm
Am căutat cu mâinile mele
Până în adâncul cel plin de întuneric
Am ales din greşeală o aripă,
Pe cea mai curată dintre toate
Care se naşte târziu şi stă puţin
În zborul său spre nicăieri,
Pe cea mai greu de legat
De suflet, de timp, de spaţiu,
De negândit, de neoprit.
Am cercetat-o, nu părea pentru mine,
M-am certat atingând-o, pentru îndrăzneală…
Am trimis-o departe
Cu tot cu fiinţa mea din alte vieţi.
S-a oprit o secundă
În oglinda unor ochi strânşi,
Cunoscuţi de undeva, de mai la nord de apus.
A glăsuit cu uşurinţa penelor,
A privit, a arătat, a primit în tăcere şi s-a oprit.
A făcut ce n-ar face o aripă (retezată)
Cale-ntoarsă la izvor
De unde încă nu a secat pacea, blândeţea
Şi poate încă ceva… nenumit decât de îngeri.
Faceţi linişte, îmi caut aripa,
Doar s-a rătăcit pe undeva.