Să ştii
–
E bine să nu cunoști oamenii
Până la capăt, să mergi
Cu speranțele tale, nu cu ale lor,
Cu gândurile tale ești liber
Cât vezi cu ochii minții.
Pământul acesta cu sau fără margini
Este tot ce putem avea, urâți, înfrumuseța
După culoarea și pofta rațiunii.
Un cuvânt aștepți,
Să se facă liniște.
Ceața albă și groasă care te izolează
De oameni, nu de lumea ta,
E bucuria de la răsărit.
Te apropii când faci bine
Și de dragul ironiei ar fi bine
Să nu mai faci deloc.
Inutil atâta bine pe străzile sparte
De cei cu gropi sub sacou.
Cu fir de perlă nu se repară lucruri
Decât în lumea celor fără răutate,
Agățate de fluturi cu aripi ciobite
Dar nu de tot.
Ei zboară azi pentru mâine
Ca tu să-i mai poţi vedea.
