Fonetica umană
–
Bisturiul consonantic taie fin
La limita esteticului
Apar vocalic fineţuri,
Mătăsuri de cuvânt şi lemn de santal
Feminin uneori, masculin mai des,
Tăria aia de care e nevoie să te prefaci.
Toţi se prefac
Complezenţa – o stare pragmatică
Obişnuită cu lupii de şes,
La munte urcă mai greu.
Din puzzle-ul tău cu bucăţi sincopate
Nu scot niciodată aceeaşi piesă, din acelaşi loc
Nici după ce am potrivit-o cu degetele mâinilor mele,
Nu cu ale altora.
Strigă cu faţa întoarsă imaginea ta,
S-ar apropia să repare piesele care nu se potrivesc
Pe care eu însămi le-am fixat cu degetele mâinilor tale,
Nu cu ale altora.
Puzzle-ul ăsta ţipă, nu cunoaşte altă tonalitate
L-am chinuit într-un fel reprimat şi normal
Cât de normal cer ceilalţi,
Mereu e despre asta.
Puzzle-ul ăsta nu-i mai departe de mine
Care şoptesc aparent
Doar ca să nu sperii pasărea de la geam.
