Prea devreme
Cumințenia gândului are azi o aripă frântă,
Și-a ciobit discret marmura perfectă, exact pe partea inimii.
Se văd clar imperfecțiunile, dinspre mine spre ei.
Azi, nu se mai ascund oamenii de lucruri,
Se ascund oamenii de oameni,
Cu sânge rece.
Inutile, lucrurile nu au fost niciodată,
Dezamăgitoare, din ce în ce mai mult…
Să stai drept și să te superi pe ele,
Au un simț estetic puțin prea ciudat,
Împrumută de la prima zăpadă de noiembrie
Pătura cu care să mascheze ceea ce dă cu rest.
Sunt gata să-ți arate că aceea este fața care-ți trebuie,
Pe care tu să o folosești la nevoie
Și să știi exact de unde până unde poți să închizi ochii și să mergi,
Sigur că te vei împiedica!
S-au închis genele groase
Să nu se mai vadă bine cu cine poți sta drept, dacă mai poți…
Doar cu una mai sunt șanse de zbor,
Dacă faci inginerii sofisticate
Și te ții tu cu ambele mâini
De sufletul cu o aripă mai puțin!
Felicitari ! Remarc maturitatea exprimarii gandurilor, asa cum o fac de fiecare data, cand citesc versurile doamnei poete !