Despre oameni
Fulgeră cerul
Pastel şi gânduri după ploaie,
Tablou de chipuri
Zugrăvite ca o acuarelă,
Oameni mai puţin buni
Cu aripi senine şi mari cândva
Mângâiau suflete înclinate către adevăr,
Cu ochii lor deschişi şi privirea dreaptă,
Azi, candelă pe terminate.
Şi oamenii buni ca o rază de soare
Seara printre frunze de cireşi.
Aceştia lumineză discret,
Simplu, dar nu poţi să nu-i vezi.
Nu epatează, decât prin căldura
Sufletului ce recupereză frumosul
Pierdut pe drumuri întoarse
De ceilalţi, care s-au schimbat.
Reflectă zâmbet şi culoare senină
În ochii celor cu care vorbesc,
Pentru că vin din trecut
Nebăgaţi în seamă de cei care preferă poleiala,
Peste tăiş până la os şi răni
Greu de văzut cu ochiul liber
Şi mai ales,
Pentru că lumina vine şi din întuneric.
