Mâinile gândurilor mele
Mâinile nu stau, stau gândurile după ce au explodat, cețos.
Mâinile se ocupă de viață, de lucruri, de cuvinte, de suflete,
Mâinile mele fac liniște dar nu stau deloc
Șterg, curăță, albesc, ceartă, mângâie, scriu.
Aș vrea să șteargă versuri, dar e puțin cam târziu.
Au fost aruncate înspre lumea care le înțelege mai puțin,
Din ce în ce mai puțin…
Mâinilor, luați o pauză, vă ajunge cât ați corectat,
Cât v-ați corectat propriul suflet, pe voi de voi înșivă.
Haide, luați-vă bagajele și mergeți,
Nu stați lângă ușa cu cheia blocată
Și lacrimi mari de copil sub ochi!
N-am timp, cred că nu mai am
Să vă învâț să vă puteți iubi pe voi
Să vă iubiți gândurile ca să-i puteți iubi
Pe ceilalți.
