Liniștea în tandem
Aparent s-a liniștit pământul
Peste tot ce nu trebuia,
Peste spuma de spuneri
Ce face noduri între oameni.
Simplificarea cuvintelor
E un act inventat în teatru,
Greu de stăpânit,
E mâna înfășurată în mănușa albă
Care duce ușor degetul spre gură.
Te trezești ocupând un scaun,
Te uiți la scenă
Vezi dacă mai e acolo
Personajul tău preferat
Care știe pe dinafară forma blândeții,
Pe care-l pierzi des
Suficient dac-ai închis ochii pentru o clipă.
Se văd undele sinuoase ce reflectă
Materia cenușie în toată frumusețea ei
Cu zbateri aproape de revoltă
Regăsite pe masa cu zarurile aruncate,
Cu obișnuința educată de fiecare gest pierdut,
Cu memoria eliberării ascuțită
De păsările ce evadează.
În forfota asta totală
Liniștea se lasă greu de găsit
Până la dedublare și recompunere.
Știu ce o să-mi spui,
S-a mai pierdut încă una.
Cortina cade.
În pauza dintre acte
În spatele scenei se repetă teatral
Găsirea liniștii.