Trezire
Gândurile fug invers
Citesc cuvinte cu litere contorsionate
Aparent înspăimântate,
Ca o pictură necruțătoare de Goya
Izolat de ceilalți dar și de banal.
Într-un univers paralel
Te-ai gândit că le poți stăpâni,
Că ai putea să le explici cum să se întoarcă la profunzimi
Și să se abțină de la drumul nepermis.
Nu te vor înțelege, nici nu-mi era teamă de asta,
Lor nu le pasă, știu să găsească și să taxeze
Măsura aparențelor noastre
Neezitant, nicio secundă,
Tranșant, ca o sabie ascuțită printr-un material ce trebuie înlocuit.
Gândurilor ăstora nu le mai poți face nimic,
Se stăpânesc rar și nu de oricine.
Între picuri mari și vânt subțire
Găsesc o poartă de scăpare.
Lor nu li se face teamă de apus,
Revin când te aștepți mai puțin
Ca un soare domol de toamnă
Înainte de un ropot de ploaie.
