Corecturi
Am încordat cu toate cheile
Până la riscul de implozie
Aparatul sensibil de măsurat timpi,
Unul de la mine, unul de la tine.
Simetria volumelor în spațiul personal
Poate fi un desen făcut
Cu mirarea din ochii fixați
Pe lumina adevărului.
Am privit în palme cum îmi curgeau litere
Intenționam să le rețin în epidermă
Dar s-au ridicat explicații necesare, nespuse,
Ce mi-au corectat rațional simțurile, din nou.
După așa o lecție aproape perfectă
Să (nu) crezi că te poți deconstrui mai mult,
Să nu spui pe ce scală ți se măsoară toleranța la nepăsare.
Fir de nisip peste alb de os
Și fragila măduvă a cuvântului
S-au blocat unele pe altele, până la nemărturisire,
Ca un mecanism fin construit convențional
Atât de suficient și omenesc,
Până ce scala de măsurare s-a disipat
În universul dual, unul oglindindu-se în altul,
Fântână fără margini.
