Provocare
Cutia care rezonează cu zgomotul inimii tale,
Lovituri ritmice pe fiecare celulă nervoasă, tic-tacul vieții.
Nu te sperie nimic, muzica în căști și vocea care-ți spune cum să respiri.
Iată, ce simplu înveți că zâmbetul și oamenii contează,
Nici nu te mai interesează răspunsul,
Doar cel al universului poate…
Fluturii din stomac în ritmul trepidațiilor,
Dansul fluturilor pe muzica Spărgătorului de nuci,
Trece de celule, de câmpul magnetic al tău,
Al cutiei în care alegi să stai o secundă, o oră din timpul acesta.
Se pliază amintirile pe memoria internă,
Te întorci la primul colind, la zăpada care scârțâie,
La mâna aspră a bunicului pe ulița existenței tale.
Lumina trece întunericul, trece zgomotul care vibrează metalic,
Trece respirația sacadată când te oprești și expiri
Și stai secunde numărate suspendat cu totul,
De timp, de viață, de iubire, de moarte, de tot!
Foarte frumos ! Felicitari ! Metafora cutiei de rezonanta este foarte profund argumentata ! Sincer am ramas placut surprins !