Simplu
Ar fi simplu să poți să vezi dincolo de oase și carne
Numai pe tine mă bazam să faci asta
Dacă nu te-ai fi oprit cu privirea lupă
Peste culorile hainelor purtate
Ca arhitecții, noaptea pe ferestrele orașelor.
Râd când tu știi bine că sunt mai serioasă ca oricând,
Nu te-aș fi oprit niciodată să fii așa cum vrei
Ce folos au păsările prinse în colivii de aur
Decât pe o copertă perfectă de carte?
Să asculți printre litere mici
Și să nu-mi spui atât de direct, cum fac eu,
Cât de tare am apăsat pedala de accelerație,
Pe linia continuă mi-am luat mâna de pe tot
Sunt pasibilă de pedeapsă cu suspendare, trei luni chiar,
Acum știu că nu mă mai leagă nimic
De imagine.
Firele astea frumos lucrate
Până la urmă țin strâns
Corsetul social rămas mic.
Obositoare aparență necuvenită
Mă cauți să-mi arăți nepotrivirile,
Cum eu nu pot să fiu în aceeași linie,
Cum vârfurile pantofilor mei ies discret din conturul trasat.
Știu, nu vreau să ridic statui
Din cretă sfărâmicioasă.
Nu vreau să-mi ridic ziduri după care să stau cuminte.
Cumințenia se poate lesne confunda.
Nu e bine să lași impresii greșite…
Oricât de ironic ar părea
Nu știu altă liniște în afară de tine,
Forfota din jur mă ține trează.
