Parfumul străzilor pustii
N-are sens să-ți spun ce aproape poți fi
Nici nu trebuie să te privesc
Să știu cum aleargă gândurile tale
Într-un fel prietenesc printre străzi cu parfumuri vechi,
Un „Je reviens” nepotrivit de târziu azi,
Într-o sticlă de Lalique ce atrage atenția încă.
Uite, am găsit cum să-ți povestesc
Fără să-ți trimit scrisori,
Perimate gesturi s-ar spune,
Doar trăirile nu.
Nu cred să ne mai potrivim
Cu vremurile seci, ca nucile fără miez
Când uiți să desfaci o sticlă la fel de seacă de vin.
Rătăcim consecvent de modern
Implacabil într-un singur fel amețitor,
Rapid, impersonal și fără carismă.
Rămânem inerți, arătăm exact ceea ce trebuie.
Tu uiți că și peste timp
Sentimentele pot avea reacție la oameni.
Vulcanice sau volatile,
Cum se simt din memoria apriori
În gheara fluturilor din stomac
Trecerile tale,
Rare și personale
Cât să cuget cu atenție
Dinainte de privirea cu care încerc voluntar
Să întorc colțurile de gură lăsate.
Nu se poate,
Ecuația nu are o singură necuoscută,
Iar eu nu știu suficientă matematică.
Radical, tranșant, mă obișnuiesc așa
Cu mine.
