Ermetic
Să taci și azi peste umerii mei
Așa cum alunecă gândurile – cămașă de borangic translucid
În liniștea dimineților fără remușcări,
Toamnă peste părul meu
Când ți se deschid palmele,
Mângâieri de aripi frânte, numai în privirile necunoscătoare.
Eu știu cum trăiesc mâinile tale când deschid lumi fine printre degete
Sau zdruncină și corectează tăioase
Neadevăruri care mă opresc.
Aflu în fiecare zi câte particule imperfecte
Trezesc lumina ochilor mei
Și cum le număr copilărește să-mi țin ocupată așteptarea.
Tăcerile tale de catifea le ții ascunse
Peste coama caselor boeme,
Îmi fac curaj și când nu-mi trebuie
Să întâmpin frazele nescrise
Ce trec fonografic dincolo de noi
Cu uimirea primelor sunete din verbul a fi.
Intrinsec îmi odihnesc forfota cu care m-am născut
Deși eu știam că nu mă pricep la asta.
Mă opresc, șirurile de idei neconvențional
Împărtășite cu tine
Îmi spun că mai au răbdare,
Nu prea multă lumină în unele zâmbete
Și eu le cred.
