Creierul în desant
Ar fi bine să uiți
Fiecare lună a celui care a trecut
Memoria nu ajută
Decât să fii tranșant
Decât să te strângi în poziția universală
Cu tot timpul dintre Mamă, cordon și tine
Necumpănit de nimeni.
Așa cum vreau eu să mă dezvăț,
Niciun centimetru de materie cenușie
Nu vrea să mă asculte.
E un lucru cu care m-am obișnuit
Degeaba fac presiuni,
În fiecare zi cu aceeași seninătate
Îmi face cronica ultimului timp pierdut
De mine și de tine, fără gust de madlene,
O căutare circulară ca o roată de ceară
Din zborul celor fără de moarte
Pe care o aprindeam fără să-mi dau seama.
Cu aceeași dezinvoltură se așteaptă să accept.
Și eu nu.
Luna plină îngheață coama blocului nou
Craterele ei luminează circumvoluțional peste capetele noastre
Fără să fie copleșită
De memoria celor rătăciți în timp
De esența memoriei.
Te-aș ruga să uiți,
Ar fi frumos fără amintiri.