Spleen
Ce bine te-ai închis printre foi
Sigur, e liniște și cald
Iar ceaiul roșu e fără lămâie,
Au fructele roșii suficientă acreală
Pentru vreo două generații cel puțin.
Se vede de la mine că te plictisește să ieși
Socializările de complezență
Dau din zâmbet în rânjet cu o ușurință colosală.
Te plictisești de zidurile gri
Geometric apăsătoare,
La fel ca romburile ce sugrumă ecologic iarba printre blocuri
Un fel de respirație întreruptă,
Așa se potrivește cu vremurile.
Vremea curge fin
O ploaie înghețată
Brodează în pace firele de apă pe crengile din deal.
Te plictisești iar și urci pe strada care-ți place,
Cauți stâlpii de lemn c-un fost filigran tocit,
Îmi pare rău că doar atât ai mai găsit.
Aprinde-ți țigara de foi de pe la cincizeci
Mai repede decât ai promis,
S-ar putea să aibă gust.
Ce departe-mi părea atunci.
Odihnește-ți gândurile
Lasă-le să fie rebele
Nu ai cu cine vorbi dacă nu.
Ce efect terapeutic de toamnă-n ianuarie,
Plimbările lungi au rolul acesta.
Aburul rece care-ți răcește fruntea
Care-ți rărește oboseala
Face instinctual și egoist bine
Să poți să cobori străzile
Să poți să suporți luminile ce-ți sar în ochi ostentativ
Sunetul de atenționare al salvărilor
Gurile care vorbesc pe lângă tine în limba lor
Tableta descărcată și excelurile verzi
Funcțiile sufocante care s-au așezat în rând.
Chopin e prea trist pentru tine.
