Respirație
Mă sprijin de umărul tău
E mai înalt,
Privirea trece peste firele tale schimbate
E calm și senin
Când nu mai cauți să lupți
Cu tot ce pleacă din tine către ceilalți
Cu ce vine către tine, ai terminat deja,
Nu te mai zdruncină multe lucruri
Precum grijile ieșite din cutii ca din rafturi pregătite pe zile
Să-ți caute nod în tot ceea ce faci.
Nu te mai temi nici de zbuciumul meu
Rămas copilăresc când trec peste frânturi de tine și mine
Și dintr-o dată revin în același loc,
Nu trebuie să te tot caut, acolo ești.
Nici nu mai permiți oricui vine să macine
Piatră pe piatră seacă ceea ce pare că se vede din noi.
Scriu miercuri, cu grija că vineri se face târziu
Nu am timp să mai răscolesc perfect
Până la (ne)uitare.
Îmi odihnesc privirea în liniștea ta,
Tu știi cum să alungi fulgerele de vară
De care mă sperii și azi, indiferent cum cade usturător lumina,
Și recele de noiembrie
Care udă oasele până în miezul măduvei
Și strânge peste trup mantoul clepsidră.
Ce vrei, cu atâta răbdare de la tine
Aș putea să mă transform în fiecare zi,
Cu fruntea pe umărul tău.
