Atipică primăvară
Pentru că primăvara nu-i chiar mugur neoprit din drum
Într-o explozie de sevă care arde,
Nici cântec pronunțat prin arbori despletiți din toamnă
Cu negrul plâns de ploaie și broderii din scrum,
Nici firul ierbii dezumanizat de graba oarbă
Să-l calci cum crezi cu tălpile care miros a fum.
Te-ai aștepta la altă abordare
Să-ți dea impresia că e frumos în jur,
Nesocotit, răscolitor, apatic prins în toane
Uman distorsionat, lipsit de aripi
Culoarea verde blocată sub pământ.
Tu s-ar putea blazat să cauți umbra
În care să te-nchizi când nu mai poți să stai,
Eu aș putea să caut rătăcita înviere
Rupând ironicele rânduri într-un galop de cai.
Eu aș putea să tac,
Tu să-nțelegi printre tăceri rostite
Cum sunete de coarde sparg înalt
Ca floarea de cires parfum discret în aer…
O primăvară tristă,
Lumina sa rănită de mistreți fără argint în colți,
Ce scurmă fără încetare noroiul gros
Pictat cu mult prea multe false flori de toți.
