Deofilie
Văd însângerat lumea,
Personajele lui Caravaggio
Devin familiare.
Cu ochii larg deschiși te sperii de ce se arată la orizont,
Un film cu semnale luminoase
Zgomote de fundal
Fiarele se cuprind metalic,
Unii respiră ușurați, alții deloc.
Fii de monștri cu ochii înroșiți
Se uită contorsionat la tine,
Când nu ești atent îți arată
Cum poate să ardă pământul
Și tu crezi că vezi doar un apus.
Nu cum te-ar privi Fiul omului
Cu iubirea și sacrificiul de aceeași parte a monedei
Pentru toți ceilalți fii.
Nici nu se întreabă de ce El,
La sfârșitul lumii o să-l găsești tot acolo.
Iisus plânge pe piatra pe care calc în fiecare zi
Și nu l-am observat,
Nu mi-a reproșat nimic.
Ieri nu era acolo, strașnică piatră!
Cum ar putea să știe că iubirea omului
Pentru El n-ar fi aceeași
Dacă nu i-am călca lacrimile în picioare?
Iar lui nici nu-i pare rău,
Nu ne urăște pentru asta.
Ochii închiși, gura care nu mai rostește
S-au întors la Tatăl,
Cred că Hristos a înviat.
Personajele lui Caravaggio
Devin familiare.
Cu ochii larg deschiși te sperii de ce se arată la orizont,
Un film cu semnale luminoase
Zgomote de fundal
Fiarele se cuprind metalic,
Unii respiră ușurați, alții deloc.
Fii de monștri cu ochii înroșiți
Se uită contorsionat la tine,
Când nu ești atent îți arată
Cum poate să ardă pământul
Și tu crezi că vezi doar un apus.
Nu cum te-ar privi Fiul omului
Cu iubirea și sacrificiul de aceeași parte a monedei
Pentru toți ceilalți fii.
Nici nu se întreabă de ce El,
La sfârșitul lumii o să-l găsești tot acolo.
Iisus plânge pe piatra pe care calc în fiecare zi
Și nu l-am observat,
Nu mi-a reproșat nimic.
Ieri nu era acolo, strașnică piatră!
Cum ar putea să știe că iubirea omului
Pentru El n-ar fi aceeași
Dacă nu i-am călca lacrimile în picioare?
Iar lui nici nu-i pare rău,
Nu ne urăște pentru asta.
Ochii închiși, gura care nu mai rostește
S-au întors la Tatăl,
Cred că Hristos a înviat.
