Asimetrie
Ar fi nepotrivit pe de-a dreptul
să admit stingerea pe dinăuntru a oamenilor
Să consimt un palmares la care se închid toți
Ca un trandafir îmbobocind înapoi în floare.
Prin toți porii să nu poți respira decât durerea celorlalți
Ca un aer de respirat,
Faci echilibristică la înălțime
Să-ți poți respira aerul tău
Și-ți vezi seninătatea crudă de după cortină
Ca un spectator la teatru,
Din afară, crudă și tu, altfel n-ai fi putut face parte din regie.
Uneori oamenii trag greu, ca un sac cu pietre peste piept
Respirația nu se face decât pe bucăți.
Îți iei copilăria nefardată în mână și vrei să-i arăți
Față neatinsă, negreșită, luminoasă a acestei lumi
O ploaie caldă cum n-am mai prins de când și tu erai tot un fel de copilărie.
Lumea aceasta se poate vopsi în alb
Păcat de intoleranța sa la liniște.
