Rezoluție
Lumina deschide ușile iernii
Prin albe canaturi cu praf de vis,
Se spală pe sufletul gri cei ce colindă
Din vremuri, cu prunci, cu Iisus din abis.
–
Timpul frumos se mai face
Când florile dalbe de măr scutură-n carte
Vreo slovă departe de inimă uitată,
Vreun gând de fecior, mai de-aproape.
–
Te spală pe ochii-ți cu argintul fântânii
Și uite poarta din ulița pe care o știi,
Te așteaptă mereu în prag bunul,
Copil luminos, între copii.
–
Te cufundă în soarele rece captiv unei inimi,
Doar în livada cea pusă de el
Cresc cireșii ce fac numai flori de iubire
Și zâmbet de prunci pe care știu că tu-l știi.
–
Nu vrei să pleci din lumină,
Așa de frumos primenește un an!
Un suflet străin, neumbrit încă
Așteaptă glas de slovă să-i fie odihnă,
Raze de-albastru cu focuri, peste tot ce-i uman.
Florile albe de cires si razele inefabile de lumina, frumoase motive de a ne aminti de copilarie, de cei dragi care nu se mai intorc… Felicitari !