Reprimare
În paradisul închipuit nu sunt nuferi albi,
Nu strălucește nimic,
Nu te întâmpină nimeni la intrare.
Nu e nicio frumusețe orbitoare
Să-ți spele păcatele.
Stai între timp pe pământ, cu soarele puternic în ochi,
Respingându-ți gândurile
Care te ard din interior.
Rânduri militărești de îngeri păzesc intrarea în cer
Nedeschisă încă,
Nor lângă nor ridicat seara la orizont
Singura imagine odihnitoare,
Oglindă de alb ce absoarbe umanul.
Prea mult praf pe jos,
Vorbele oamenilor întoarse cad pe asfalt
Identic, vase din emailuri ciobite, zgomot asurzitor pe scări.
Lumea obositoare pe care o las în urmă,
Așteptarea că totul trece.
Și unii dintre noi.
