Secvențe
Să te prefaci că poți fi antistatic,
Că nu se lipește de tine niciun fir de praf,
Nicio picătură de ploaie,
Nimic automat nu-ți atinge fără justificare rațiunea
Să nu rănească mersul obișnuit al impresiilor
Nici atunci când plouă.
Specialist în camuflare,
Tăceri opuse, un oraș fără spațiu, oameni care se văd
Dar nu așa cum sunt.
Fiecare asumare, o altă realitate.
Cum ar fi să poți schimba locul, oamenii,
Pe tine?
Simplu, ai spune.
Nu prea cred.
Riduri de nori groși, un soare obosit care înclină spre asfințit.
Gânduri captive în răcoarea serii.
Soluția perfect antistatică
Nu s-a inventat.
