Unde scurte
Tac.
Închid porți,
Lacăte ruginite atârnă-n imagini frânte de film.
Privesc cum fac toate viețuitoarele,
În jos.
Sus e orbitor,
Multă lumină peste răni
Le evidențiază.
Rănile nu pot străluci în soare
Se adâncesc doar.
Unii preferă întunericul,
Frizează mai puțin absurdul.
Nu e nimic absurd când nu vezi ce-ar putea să te încurce la lumina zilei.
Puține cuvinte,
Nopți odihnindu-se,
Ceasornicul pe repede-nainte
Să șteargă zgomotul, râsul fără relevanță,
Efervescența prefăcută a vieții din cele mai multe zile.
Aș vrea să taci și tu,
Să ne auzim gândurile
Când tace lumea.
