Toamnă în contratimp
Să mă găsești pe frecvențe de pământ,
Nu tot ce-i jos e grav, poate doar neconform.
Nu toată lumina orbitoare te așază împecabil în fața celorlalți.
Cântecul greierilor e singurul ce-mi va lipsi din vara asta.
Când exiști intrinsec
E cosmetizant să vrei să te (mai) încadrezi
În trafic, pe străzile gri, printre ceilalți.
Estetica griului uniformizează,
Știu, eu am rătăcit șabloanele perfecte.
Să zâmbești când ți-ai uitat masca pe noptieră
Comportă riscul icebergului întors
Ce nu te va lua prin surprindere ca în larg.
Nu stau locului straturile pe interior,
Se războiesc cu plexul solar
Forfotă de vânt sălbatic,
Nu le sunt cunoscute nuanțele, texturile,
Arabescuri prea complicate pentru lumina zilei,
Oase strâmte, care înconjoară ca un gard prea înalt.
Tu nu te potrivești cu mișcările de masă,
Mereu un pas în lateral, să poți vedea,
Și cum îți subțiază pielea
Soarele orbitor,
De parcă știe că nu sunt prea mulți
Cei care nu suportă să li se oprească timpul în vară.
Obositor de mult soare peste griul citadin.
